15 definiții pentru descuia
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCUIA, descui, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.
DESCUIA, descui, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descuia [At: VARLAAM, C. 47/2 / Pzi: ~ui / E: des- + (în)cuia, ml discuneo, -are] 1 vt (Îrg) A deschide cu un cui de lemn o ușă încuiată. 2 vt A deschide cu cheia o ușă, o fereastră, un lacăt sau o broască. 3-6 vtr (Îvp; d. oameni și animale) A (se) vindeca (de constipație sau) de retenție urinară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCUIA, descui, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A deschide cu cheia. Au venit străjerii ca să descuie și să dea în lături canaturile. SADOVEANU, D. P. 166. Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiesei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. COȘBUC, P. I 66. ◊ Refl. pas. S-au rugat... să li se descuie poarta. SBIERA, P. 148.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DESCUIA descui tranz. (uși, camere etc.) A deschide cu cheia. [Sil. -cu-ia] /<lat. discuneare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descuià v. a deschide cu cheia: a descuia poarta. [Lat. DISCUNEARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descúĭ v. tr. (d. cuĭ, care a fost cheĭa primitivă, saŭ lat. dĭscuneare). Deschid ceĭa ce era încuĭat cu cheĭa. Fac să treacă constipațiunea. V. deschid, descheĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descui, 3 descuie, 1 pl. descuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să descui, 3 să descuie; imper. 2 sg. afirm. descuie(-l, descui-o); ger. descuind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descui, 3 descuie, 1 pl. descuiem; conj. prez. 3 să descuie; ger. descuind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descuia vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. descui, 3 sg. și pl. descuie, 1 pl. descuiem; ger. descuind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descuia (ind. prez. 1 sg. descui, 3 sg. și pl. descuie, 1 pl. descuiem)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
descuiu, -uiam 1 imp., -uiere inf. s., -uiat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCUIA vb. a deschide. (A ~ o ușă încuiată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A descuia ≠ a încuia
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a descuia lacătul expr. (intl.) a da o spargere.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT104) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
descuia, descuiverb
-
- Au venit străjerii ca să descuie și să dea în lături canaturile. SADOVEANU, D. P. 166. DLRLC
- Eu nu pot, Ano, să-ți descui; Acest drept al meu nu e. Crăiesei noastre am să-i spui Să vie să-ți descuie. COȘBUC, P. I 66. DLRLC
- S-au rugat... să li se descuie poarta. SBIERA, P. 148. DLRLC
-
etimologie:
- discuneare DEX '09 DEX '98