DESFRÂU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată, corupție, depravare; imoralitate. – Pref. des- + frâu.

desfrâu sn [At: HELIADE, PARALELISM, I, 46/7 / Pl: ~uri / E: des- + frâu] 1 Purtare, atitudine care încalcă buna-cuviință, moralitatea Si: desfrânare, destrăbălare, depravare. 2 (Fig) Exces. 3 (Fig) Exagerare. 4 (Fig) Abuz.

DESFRÂU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată; corupție, depravare; imoralitate. – Des¹- + frâu.

DESFRÂU ~ri n. Viață de plăceri ușoare. /des- + frâu

desfrâu n. 1. lipsă de frâu; 2. fig. exces: desfrâu de colori.

DESFRÎU, (rar) desfrîuri, s. n. Purtare desfrînată, necumpătare, corupție, destrăbălare, imoralitate, depravare. Această societate capitalistă... își trage luxul și desfrîul tocmai din nedreptate. CAMIL PETRESCU, T. I 328. Jap trăia în casa luxului și a desfrîului. GALACTION, O. I 303.

desfrîŭ n., pl. urĭ (f. frîŭ). Desfrînare, destrăbălare. Exces.

desfrâu s. n., art. desfrâul; pl. desfrâuri

desfrâu s. n., art. desfrâul; pl. desfrâuri

desfrâu s. n., art. desfrâul; pl. desfrâuri

DESFRÂU s. 1. v. corupție. 2. v. orgie.

DESFRÎU s. 1. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 2. dezmăț, orgie, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. și pop.) scîrnăvie, (înv.) rușinare, slobozenie, slobozie, zamparalîc. (Un ~ revoltător.)

DESFRÎU. Subst. Desfrîu, desfrînare, dezmăț, deșănțare, destrăbălare; corupție, depravare, depravațiune, imoralitate, amoralitate, amoralism, stricăciune, perdiție; decădere, degradare, pierzanie (pop.), prăbușire (fig.), periciune (înv., fig.). Viciu (fig.), perversitate, perversiune, pervertire. Frivolitate, libertinaj; senzualitate, senzualism, erotism, erotomanie, nimfomanie, libidinozitate, lascivitate; promiscuitate; pornografie, obscenitate. Orgie, bacanală. (fig.), saturnalii (fig.). Prostituție, prostituare. Om decăzut, desfrînat, stricat, pervers, satir, rufian (livr.). Erotoman; nimfomană. Femeie stricată, stricată, desfrînată, perversă, prostituată. Bordel, casă de toleranță, casă de prostituție, lupanar. Adj. Desfrînat, rufianesc (rar), dezmățat, destrăbălat, deșănțat, depravat, imoral, amoral, stricat, corupt; decăzut, degradat, descompus (fig.). Vicios, viciat (fig.), pervers, pervertit. Frivol, libertin, ușuratic, senzual, libidinos, erotoman, lasciv; promiscuu (livr.), pornografic, obscen, trivial, indecent; orgiac (rar), orgiastic (livr.). Stricător, corupător. Coruptibil, viciabil. Vb. A trăi în desfrîu, a duce o viață desfrînată, a fi desfrînat, a sări peste garduri; a se dezmăța, a se deșănța (rar), a se destrăbăla, a se desfrîna (rar), a se deprava, a se strica, a-și face de cap, a se perverti, a se vicia (fig); a se prostitua. A strica, a corupe, a deprava, a vicia, a perverti, a duce la desfrîu, a duce la perdiție, a prostitua. A se ține de orgii. Adv. (În mod) imoral, desfrînat, deșănțat. V. imoralitate.