8 definiții pentru desperecheat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESPERECHEAT, -Ă, desperecheați, -te, adj. 1. Despărțit, separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie; izolat, stingher. – V. desperechea.
DESPERECHEAT, -Ă, desperecheați, -te, adj. 1. Despărțit, separat (de perechea lui). 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie; izolat, stingher. – V. desperechea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
desperecheat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: desperechea] 1-2 Desperechere (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desperecheat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 181r/32 / Pl: ~ați, ~e / E: desperechea] 1 (Îvr; d. păreri) Divergent. 2 (D. obiecte care formează o pereche) Detașat de perechea sa. 3 (D. obiecte dintr-o serie) Disparat. 4 (D. obiecte dintr-o serie) Izolat. 5 (Pex; d. idei) Fără legătură de sens.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPERECHEAT, -Ă, desperecheați, -te, adj. 1. (Despre ființe sau lucruri care în mod obișnuit formează o pereche sau perechi) Despărțit, separat (de perechea lui). Mănușa asta desperecheată? O încearcă și constată pe loc. – Asta-i mănușa mea. CAMIL PETRESCU, T. I 554. 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot, dintr-un întreg sau dintr-o serie; izolat, stingher. Mogrea desfundă sticla, turnă în pahare desperecheate, cum erau toate lucrurile în casa lor. C. PETRESCU, Î. II 155. [În odaie] totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Tot ce se vedea acolo... prăfuit și afumat, mîncat de cari sau de molii, șchiop sau schilod, ciobit, rupt sau desperecheat. M. I. CARAGIALE, C. 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despărecheat1 sn vz desperecheat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despărecheat2, ~ă a vz desperecheat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESPERECHEAT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESPERECHEAT adj. descompletat, disparat, stingher. (Un pantof ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
desperecheat, desperecheatăadjectiv
-
- Mănușa asta desperecheată? O încearcă și constată pe loc. – Asta-i mănușa mea. CAMIL PETRESCU, T. I 554. DLRLC
-
- 2. Care nu (mai) face parte dintr-un tot sau dintr-o serie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descompletat disparat izolat stingher
- Mogrea desfundă sticla, turnă în pahare desperecheate, cum erau toate lucrurile în casa lor. C. PETRESCU, Î. II 155. DLRLC
- [În odaie] totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. DLRLC
- Tot ce se vedea acolo... prăfuit și afumat, mîncat de cari sau de molii, șchiop sau schilod, ciobit, rupt sau desperecheat. M. I. CARAGIALE, C. 134. DLRLC
-
etimologie:
- desperechea DEX '98 DEX '09