DEVORANT, -Ă, devoranți, -te, adj. (Livr.) Care devorează; fig. arzător, mistuitor; care nu poate fi potolit, stăpânit; devorator. – Din fr. dévorant.

devorant, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~nți, ~e / E: fr dévorant] 1-10 Care devorează (1-10) Si: devorator (1-10). 11 (Fig) Care produce o senzație violentă Si: devorator (11). 12 Care nu poate fi stăpânit, domolit Si: devorator (12). 13 Excesiv. 14 (Fig) Care produce o tulburare profundă Si: devorator (14).

DEVORANT, -Ă, devoranți, -te, adj. Care devorează; fig. arzător, mistuitor; care nu poate fi potolit, stăpânit; devorator. – Din fr. dévorant.

DEVORANT, -Ă, devoranți, -te, adj. Care devorează; fig. arzător, mistuitor.

DEVORANT, -Ă adj. Care devorează; devorator. ♦ (Fig.) Mistuitor, sfîșietor, arzător. [Cf. fr. dévorant].

DEVORANT, -Ă adj. care devorează; devorator. ◊ (fig.) mistuitor, arzător. (< fr. dévorant)

DEVORANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care devorează; cu proprietatea de a devora. 2) fig. Care mistuie; în stare să devoreze; mistuitor. Sentiment ~. /<fr. dévorant

devorant a. fig. 1. care consumă: friguri devorante; 2. excesiv, violent: căldură devorantă.

* devoránt, -ă adj. (lat. dévorans, -ántis). Care devoră: lup devorant, flacără devorantă, grijĭ devorante. Excesiv: foame devorantă.

devorant (livr.) adj. m., pl. devoranți; f. devorantă, pl. devorante

devorant (livr.) adj. m., pl. devoranți; f. devorantă, pl. devorante

devorant adj. m., pl. devoranți; f. sg. devorantă, pl. devorante

DEVORANT adj. v. colosal, extraordinar, mistuitor.

devorant adj. v. COLOSAL. EXTRAORDINAR. MISTUITOR.