opțiuni
  • info

16 definiții pentru dezertor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZERTOR, -OARE, dezertori, -oare, s. m. și f. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

dezertor sm [At: (a. 1788), ap. TDRG / Pl: ~i / E: fr déserteur] 1 Militar care părăsește, în mod nejustificat, unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 Om care părăsește, în mod laș, o misiune, un loc, o îndatorire etc.

DEZERTOR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.

DEZERTOR, dezertori, s. m. Militar care părăsește fără învoire unitatea sa; persoană care se sustrage de la prestarea serviciului militar; militar care trece la inamic. Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171.

DEZERTOR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].

DEZERTOR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)

DEZERTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur

dezertor m. cel ce dezertează.

* dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.

dezărtor sm vz dezertor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezertor s. m., pl. dezertori

dezertor s. m., pl. dezertori

dezertor s. m., pl. dezertori

dezertor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

DEZERTOR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)

Intrare: dezertor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezertor
  • dezertorul
  • dezertoru‑
plural
  • dezertori
  • dezertorii
genitiv-dativ singular
  • dezertor
  • dezertorului
plural
  • dezertori
  • dezertorilor
vocativ singular
  • dezertorule
plural
  • dezertorilor
dezărtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezertor, dezertorisubstantiv masculin
dezertoare, dezertoaresubstantiv feminin

  • 1. Militar care dezertează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dezertorul își ridică genunchiul dintre ierburi și mă privi cu neîncredere. C. PETRESCU, S. 171. DLRLC
  • 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.