opțiuni
  • info

5 definiții pentru dezlănțuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZLĂNȚUIT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănțui.

DEZLĂNȚUIT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănțui.

dezlănțuit, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 481 / S și: (înv) desl~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezlănțui] 1 (D. fenomene naturale sau procese naturale; d. acțiuni sau manifestări ale oamenilor; pex d. conflicte, evenimente etc.) Care se declanșează brusc și se manifestă cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (îvr) dezlegat2, furtunos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. 2 (D. oameni) Care se năpustește cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: debordant, nestăpânit. 3 (D. oameni) Angajat (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 4 (D. oameni și animale) Furios peste măsură.

DEZLĂNȚUIT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. (Despre forțele naturii; p. ext. despre oameni sau despre forțe descătușate de ei) Pornit cu violență nestăvilită, declanșat. Mii de torente, năprasnic dezlănțuite, se zdrobesc de stînci. BOGZA, C. O. 64. ◊ (Adverbial) Afară mugește viscolul, se opintește în ferestre, în ușă, chiuie dezlănțuit de-a curmezișul Bărăganului. C. PETRESCU, A. 295.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZLĂNȚUIT adj. debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm ~.)

DEZLĂNȚUIT adj. debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm ~.)

Intrare: dezlănțuit
dezlănțuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezlănțuit
  • dezlănțuitul
  • dezlănțuitu‑
  • dezlănțuită
  • dezlănțuita
plural
  • dezlănțuiți
  • dezlănțuiții
  • dezlănțuite
  • dezlănțuitele
genitiv-dativ singular
  • dezlănțuit
  • dezlănțuitului
  • dezlănțuite
  • dezlănțuitei
plural
  • dezlănțuiți
  • dezlănțuiților
  • dezlănțuite
  • dezlănțuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezlănțuit, dezlănțuităadjectiv

  • 1. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: declanșat
    • format_quote Mii de torente, năprasnic dezlănțuite, se zdrobesc de stînci. BOGZA, C. O. 64. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Afară mugește viscolul, se opintește în ferestre, în ușă, chiuie dezlănțuit de-a curmezișul Bărăganului. C. PETRESCU, A. 295. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezlănțui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.