13 definiții pentru dezmierdat
din care- explicative (9)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZMIERDAT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfățat. 2. (Pop.) Plin de farmec; desfătător. [Var.: (reg.) dizmierdat, -ă adj.] – V. dezmierda.
DEZMIERDAT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfățat. 2. (Pop.) Plin de farmec; desfătător. [Var.: (reg.) dizmierdat, -ă adj.] – V. dezmierda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
dezmierdat2, ~ă [At: PSALT. (1651), 155v/7 / V: (îvr) diz~, ~mirat, ~mir~ / S și: desm~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezmierda] 1 a (D. ființe) Care este înconjurat de afecțiune Si: alintat, răsfățat. 2 a (D. acțiunile oamenilor) Care denotă tandrețe Si: alintare, răsfăț. 3 av Tandru. 4 a (Reg) Încrezut. 5 a (Îvr; d. plante) Plăpând. 6 a (Reg; îf dezmirat) Vioi. 7-8 a, av (Îvp) Încântător. 9 a (Înv; d. oameni) Care duce o viață ușuratică, lipsită de griji Si: corupt, vicios. 10 a (Înv; d. viața oamenilor) Petrecut în plăceri și satisfacții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmierdat1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desm~ / Pl: ~uri / E: dezmierda] 1-2 Dezmierdare (1-2). 3 (Spc) Răzgâiere. 4-5 Dezmierdare (5-6). 6 (Rar) Mângâiere. 7 (Înv) Dezmierdare (8). 8 (Înv; pex) Petrecere. 9 (Înv) Desfrâu. 10 (Mol; lpl) Mofturi. 11-13 Dezmierdare (12-14). 14 (Rar) Atracție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZMIERDAT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Care trăiește în plăcere, căruia i se fac toate gusturile, dedat desfătărilor; alintat, răsfățat. Odorul dezmierdat al boierului. DEȘLIU, G. 53. Stroiul nu-i era strălucit, așa precum ar fi fost de așteptat de la un fecior de domn dezmierdat și fără frică. SADOVEANU, Z. C. 11. Mai văzuse și fii tineri de boieri îmbrăcați cu haine scumpe, auzise că unii dintr-înșii sînt limbuți, dezmierdați, luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246. 2. Care se alintă, care se răsfață. Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Mersul lor e legănat, Legănat și dezmierdat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. 3. Plin de farmec, de încîntare, desfătător. (Cu pronunțare regională) Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. ◊ (Adverbial) Mierlele încep a cînta foarte dezmierdat. MARIAN, O. I 291. – Variantă: (regional) dizmierdat, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZMIERDAT, -Ă adj. v. dezmierdat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZMIERDAT, -Ă adj. v. dezmierdat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIZMIERDAT, -Ă adj. v. dezmierdat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmierat, ~ă a vz dezmierdat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmirat2, ~ă a vz dezmierdat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezmirdat, ~ă a vz dezmierdat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizmierdat, ~ă a vz dezmierdat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZMIERDAT adj. v. alintat, alintător, cocolit, dezmierdător, mângâietor, răsfățat, răzgâiat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZMIERDAT adj. alintat, mângâiat. (Iubită ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezmierdat adj. v. ALINTAT. ALINTĂTOR. COCOLIT. DEZMIERDĂTOR. MÎNGÎIETOR. RĂSFĂȚAT. RĂZGÎIAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZMIERDAT adj. alintat, mîngîiat. (Iubită ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dezmierdat, dezmierdatăadjectiv
- 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Odorul dezmierdat al boierului. DEȘLIU, G. 53. DLRLC
- Stroiul nu-i era strălucit, așa precum ar fi fost de așteptat de la un fecior de domn dezmierdat și fără frică. SADOVEANU, Z. C. 11. DLRLC
- Mai văzuse și fii tineri de boieri îmbrăcați cu haine scumpe, auzise că unii dintr-înșii sînt limbuți, dezmierdați, luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246. DLRLC
-
- 2. Care se alintă, care se răsfață. DLRLC
- Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Mersul lor e legănat, Legănat și dezmierdat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. DLRLC
-
- 3. Plin de farmec. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desfătător
- Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. DLRLC
- Mierlele încep a cînta foarte dezmierdat. MARIAN, O. I 291. DLRLC
-
etimologie:
- dezmierda DEX '98 DEX '09