DEZORDONAT, -Ă, dezordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (în îmbrăcăminte, în muncă, în felul de viață etc.). ♦ (Despre manifestările omului) Care arată lipsă de ordine. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; care se află în neorânduială. – Din fr. désordonné.

dezordonat, ~ă a [At: BĂLĂȘESCU, GR. 124/15 / V: (înv) diz~ / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr désordonné] 1 (D. oameni) Căruia nu-i place ordinea. 2 (D. oameni) Care nu este obișnuit cu ordinea și nu o respectă (în aspectul sau în acțiunile sale) 3 (D. manifestări sau acțiuni ale oamenilor) Care denotă lipsă de ordine. 4 Făcut la întâmplare. 5 (D. lucruri, încăperi, locuri etc.) Care se află în neorânduială, lipsit de ordine.

DEZORDONAT, -Ă, dezordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (în îmbrăcăminte, în modul de a-și păstra lucrurile, în muncă, în felul de viață, în gândire). ♦ (Despre manifestările omului) Care arată lipsă de ordine. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; care se află în neorânduială. – Din fr. désordonné.

DEZORDONAT, -Ă, dezordonați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Nedeprins cu ordinea, neglijent (în îmbrăcăminte, în modul de a-și păstra lucrurile, în muncă, în felul de viață, în vorbire, în gîndire). Era... un om dezordonat, dar nicidecum vițios. CARAGIALE, O. III 234. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; în neorînduială. V. deranjat, răvășit. Dezordonați și haotici... norii plutesc de la un capăt la altul al cerului. BOGZA, C. O. 50. ◊ (Despre acțiuni) Înfierbîntat și încurajat de această retragere, dl. Pietraru cu mai multă furie a urmărit, cu mișcări dezordonate, pe prințul Bazil Șerban. CAMIL PETRESCU, T. I 127.

DEZORDONAT, -Ă adj. 1. Neglijent, neordonat (în muncă, în comportare, în îmbrăcăminte etc.). 2. În neorînduială, în dezordine. [Cf. fr. désordonné].

DEZORDONAT, -Ă adj. 1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.). 2. (despre lucruri; și adv.) în dezordine, în neorânduială. (< fr. désordonné)

DEZORDONAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care nu este obișnuit cu ordinea; neglijent. 2) (despre lucruri, încăperi etc.) Care se află în dezordine. /<fr. désordonné

dezordonat a. dat dezordinii: om dezordonat.

* dezordonát, -ă adj. (fr. désordonné. V. subordonat). Fără ordine, fără regulă fără frîŭ: om dezordonat, purtare dezordonată. Adv. În mod dezordonat.

dezordonat (desp. de-zor-/dez-or-) adj. m., pl. dezordonați; f. dezordonată, pl. dezordonate

!dezordonat (de-zor-/dez-or-) adj. m., pl. dezordonați; f. dezordonată, pl. dezordonate

dezordonat adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezordonați; f. sg. dezordonată, pl. dezordonate

desordonat.

DEZORDONAT adj. 1. v. neglijent. 2. haotic. (Mișcări ~.)

DEZORDONAT adj. 1. neglijent, neîngrijit, (prin Munt.) tîlos, (fam.) deșănțat. (O ținută ~.) 2. haotic. (Mișcări ~.)

Dezordonat ≠ aranjat, ordonat