16 definiții pentru disculpa
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISCULPA, disculp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.
DISCULPA, disculp, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) dezvinovăți. ♦ Tranz. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disculpa [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / Pzi: disculp, (rar) ~pez / E: fr disculper] 1-2 vtr (Liv) A (se) dezvinovăți. 3 vt (Jur) A decide că un acuzat nu e vinovat (și a-l scoate din cauză).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCULPA, disculp, vb. I. Refl. A se dezvinovăți, a se scoate din culpă. ◊ Tranz. (Rar) Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCULPA vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. disculp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCULPA vb. tr., refl. a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< fr. disculper)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISCULPA disculp tranz. 1) (persoane) A face să se disculpe; a dezvinovăți; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzati) A scoate din culpă; a recunoaște ca fiind nevinovat; a dezvinovați; a dezvinui; a justifica. /<fr. disculper
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DISCULPA mă disculp intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se dezvinovăți; a se dezvinui; a se justifica. /<fr. disculper
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disculpà v. 1. a justifica pe un acuzat; 2. a se justifica de o acuzare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desculpa v vz disculpa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* discúlp, a -á v. tr. (fr. disculper, it. discolpare. V. culpă). Justific, dezvinovățesc, scot din culpă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disculpa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. disculp, 3 disculpă; conj. prez. 1 sg. să disculp, 3 să disculpe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disculpa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 disculpă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disculpa vb., ind. prez. 1 sg. disculp, 3 sg. și pl. disculpă; conj. prez. 3 sg. și pl. disculpe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISCULPA vb. v. dezvinovăți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCULPA vb. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~ atîta, doar nu ești vinovat!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se disculpa ≠ a se inculpa
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
disculpa, disculpverb
- 1. A (se) dezvinovăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezvinovăți justifica antonime: inculpa
- Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321. DLRLC
- 1.1. A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- disculper DEX '09 DEX '98 DN