16 definiții pentru disonant
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISONANT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care produce o disonanță. – Din fr. dissonant.
disonant, ~ă a [At: VAHMANN, M. 48/3 / V: desun~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr dissonant] (Șfg) 1 Care sună neplăcut. 2 Care reprezintă o disonanță (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISONANT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din fr. dissonant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISONANT, -Ă, disonanți, -te, adj. Care sună neplăcut, care produce o disonanță. Acord disonant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISONANT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISONANT, -Ă adj. care sună neplăcut, care produce disonanță. (< fr. dissonant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISONANT ~tă (~ți, ~te) Care produce o disonanță; discordant; distonant. /<fr. dissonant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
disonant a. ce formează disonanță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* disonánt, -ă adj. (lat. dissonans, -ántis. V. con-sonant, sun). Care sună urăt. Adv. În mod disonant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desunant, ~ă a vz disonant
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disonant adj. m., pl. disonanți; f. disonantă, pl. disonante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disonant adj. m., pl. disonanți; f. disonantă, pl. disonante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disonant adj. m., pl. disonanți; f. sg. disonantă, pl. disonante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISONANT adj. v. nearmonios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISONANT adj. discordant, distonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Disonant ≠ concordant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
disonant, disonantăadjectiv
- 1. Care sună neplăcut, care produce o disonanță. DEX '09 DLRLC DNsinonime: discordant distonant nearmonios strident antonime: concordant
- Acord disonant. DLRLC
-
etimologie:
- dissonant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.