12 definiții pentru disprețuit
din care- explicative (9)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISPREȚUIT, -Ă, disprețuiți, -te, adj. Care este tratat cu dispreț; desconsiderat. – V. disprețui.
DISPREȚUIT, -Ă, disprețuiți, -te, adj. Care este tratat cu dispreț; desconsiderat. – V. disprețui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disprețuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: disprețui] 1-7 Disprețuire (1-7). 8 (Îe) A nu fi de ~ A trebui să fie luat în considerare, având oarecare importanță, valoare, preț etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disprețuit2, ~ă a [At: PLR (1848) I, 121 / V: (înv) des~ / Pl: ~iți, ~e / E: disprețui] 1-2 (D. oameni) Care este privit cu dispreț (1-2). 3-4 (D. oameni) Care este tratat cu dispreț (1-2). 5 Neluat în seamă. 6 (Înv) Ocărât. 7 (Îvr) Depreciat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPREȚUIT, -Ă, disprețuiți, -te, adj. Tratat cu dispreț, neluat în seamă, desconsiderat. Oare poate ca să fie suferință mai cumplită... Decît cea pe care-o naște dragostea disprețuită? MACEDONSKI, O. I 241. – Variantă: (învechit) desprețuit, -ă (ALEXANDRESCU, M. 26) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despreciuit1 sn vz disprețuit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
despreciuit2, ~ă a vz disprețuit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desprețuit1 sn vz disprețuit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desprețuit2, ~ă a vz disprețuit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPREȚUIT, -Ă adj. v. disprețuit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disprețuit adj. m., pl. disprețuiți; f. sg. disprețuită, pl. disprețuite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISPREȚUIT adj. desconsiderat. (O persoană ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISPREȚUIT adj. desconsiderat. (O persoană ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
disprețuit, disprețuităadjectiv
- 1. Care este tratat cu dispreț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: desconsiderat
- Oare poate ca să fie suferință mai cumplită... Decît cea pe care-o naște dragostea disprețuită? MACEDONSKI, O. I 241. DLRLC
-
etimologie:
- disprețui DEX '98 DEX '09