divergent, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~gint, ~ghent / Pl: ~nți, ~e / E: fr divergent, lat divergens, -tis] 1 (D. linii geometrice, raze luminoase dintr-un fascicul etc.) Care se depărtează dintr-un punct comun în direcții diferite. 2 (D. fascicule de raze luminoase) A cărui secțiune crește pe măsura depărtării de un punct de referință. 3 (D. sisteme optice) Care produce un fascicul de raze de lumină ce se depărtează unele de altele. 4 (Îs) Lentilă ~ă Lentilă care are proprietatea de a împrăștia razele incidente. 5 (Mat; d. șiruri de numere) Care tinde spre infinit. 6 (Fig; d. păreri, concepții, atitudini etc.) Care se deosebesc. 7 (Fig; d. păreri, concepții, atitudini etc.) Care se contrazic între ele. 8 (Fig; d. păreri, concepții, atitudini etc.) Care urmăresc scopuri diferite. 9 (D. direcții) Opus.

DIVERGENT, -Ă, divergenți, -te, adj. (În opoziție cu convergent) 1. (Despre două sau mai multe linii geometrice, raze luminoase etc.) Care, plecînd de la un punct comun, se îndreaptă în direcții diferite. ◊ (Fiz.) Lentilă divergentă = lentilă care are proprietatea de a împrăștia razele incidente. ♦ (Mat.; despre o serie) Care nu are o sumă determinată a termenilor săi. 2. Fig. (Despre păreri, concepții, atitudini) Care se deosebesc, se contrazic, care urmăresc scopuri diferite.

DIVERGENT, -Ă adj. 1. (Despre linii, raze etc.) Care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ◊ Lentilă divergentă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ♦ (Mat.; despre o serie) Ai cărei termeni nu au o sumă determinată. 2. (Fig.; despre păreri, concepții) Deosebit, în contradicție, contradictoriu. [< fr. divergent].

DIVERGENT, -Ă adj. 1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite. ♦ lentilă ~ă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele. ◊ (mat.; despre un șir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale tinde spre infinit. 2. (fig.; despre păreri, concepții, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii. (< fr. divergent, lat. divergens)

DIVERGENT ~tă (~ți, ~te) 1) (în opoziție cu convergent) (despre linii, raze dintr-un fascicul) Care diverge; care, plecând din același punct, se depărtează în diverse direcții. 2) (despre concepții, idei, atitudini etc.) Care diferă, care vin în contradicție. /<fr. divergent, lat. divergens, ~ntis

divergent a. 1. care merge depărtându-se: linii, raze divergente; 2. fig. opus: păreri divergente.

* divergént, -ă adj. (lat. divergéns, -éntis). Care diverge. Fig. Diferit: raze divergente, opiniunĭ divergente. Adv. În mod divergent.

diverghent, ~ă a vz divergent

divergint, ~ă a vz divergent

divergent adj. m., pl. divergenți; f. divergentă, pl. divergente

divergent adj. m., pl. divergenți; f. divergentă, pl. divergente

divergent adj. m., pl. divergenți; f. sg. divergentă, pl. divergente

DIVERGENT adj. 1. deosebit, diferit. (Au concepții ~ asupra...) 2. v. contradictoriu.

DIVERGENT adj. 1. deosebit, diferit. (Au teorii ~ asupra...) 2. contradictoriu, contrar, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri ~.)

Divergent ≠ convergent

DIVERGENT, -Ă adj. (< fr. divergent): în sintagma dialect divergent (v.).