18 definiții pentru dogoare
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOGOARE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.
DOGOARE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
dogoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ră, dug~, ~gor[1] sm / Pl: ~ori / E: dogori] 1 Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. 2 (Fig) Ardoare (1). 3 Senzație de căldură mare. corectat(ă)
- ~gor → ~gor — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOGOARE s. f. Căldură arzătoare revărsată de soare, răspîndită de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arșiță. Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: (regional) dogor (ISPIRESCU, L. 214) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOGOARE f. Căldură puternică produsă de un obiect foarte fierbinte. [Sil. -goa-re] /v. a dogori
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dogoáre f., pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreală, arșiță (propriŭ și fig.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dogoară sf vz dogoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dogor sm vz dogoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dugoare sf vz dogoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOGOR s. n. v. dogoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dogor n. 1. arșiță: la dogorul focului; 2. fig. foc: dogorul dragostei ISP. [Abstras din dogori].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dogór n., pl. inuz. urĭ saŭ oare. Dogoare, arșiță. Fig. Foc, pasiune: dogoru dragostiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dogoare s. f., g.-d. art. dogorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dogoare s. f., g.-d. art. dogorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dogoare s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOGOARE s. 1. v. caniculă. 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOGOARE s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dogor s.n. (înv.) 1. arșiță. 2. (fig.) foc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dogoaresubstantiv feminin
- 1. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. DLRLC
- Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. DLRLC
- Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. DLRLC
- Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
-
etimologie:
- dogori DEX '98 DEX '09