23 de definiții pentru domeniu
din care- explicative (15)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOMENIU, domenii, s. n. 1. (În Evul Mediu) Proprietate funciară formată din rezerva seniorială, din pământurile țăranilor dependenți etc., care a constituit celula economică de bază în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare două puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.
domeniu sn [At: ȘINCAI, HR. III 18/31 / V: (înv) ~m, ~miniu, condominiu, domen, ~nă sf / Pl: ~ii / E: fr domaine] 1 Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2 (Înv; îs) Ministerul de ~ii sau Domenii Ministerul care avea în grijă administrarea și exploatarea averilor funciare ale statului și ale particularilor. 3 (Îs) ~l public Totalitatea bunurilor întreținute de stat și de care se folosește publicul (drumuri, poduri etc.). 4 (D. opere, invenții; îe) A cădea în ~l public A deveni bunul tuturor, putând fi comercializat de oricine. 5 Cuprinsul unei științe, al unei arte. 6 Sferă de activitate. 7 (Mat) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că orice pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 8 (Fiz) Interval de valori ale unei mărimi. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMENIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societății medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (Mat.) Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare pereche de puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMENIU, domenii, s. n. 1. (În orînduirea capitalistă) Bunuri imobiliare (pămînt, păduri, mine etc.) ale unui stat capitalist, ale unui suveran, ale unei comunități exploatatoare sau ale unui moșier. Popa Costache Lipan din Cîrligi n-avea nici un domeniu forestier. C. PETRESCU, C. V. 99. 2. Sferă a unei științe, a unei arte, a unei activități sau îndeletniciri. Domeniul culturii. Domeniul tehnicii. Domeniul științei. ▭ Volta... de pe acum este celebru prin experiențele lui în domeniul electricității. CAMIL PETRESCU, T. II 191.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMENIU s.n. 1. Bunuri imobiliare (pămînt, construcții etc.) aparținînd unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. Sector al unei arte, al unei științe, al unei activități etc. 3. (Mat.) Porțiune delimitată pe o curbă, o suprafață sau într-un spațiu. [Pron. -niu. / < lat. dominium, cf. fr. domaine, it. dominio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMENIU s. n. 1. bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier. 2. sector al unei arte, științe, activități. 3. (mat.) mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață sau un spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime, iar oricare pereche de puncte din mulțime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulțime. 4. interval de valori pentru un instrument de măsură. (< fr. domaine, lat. dominium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DOMENIU domenii n. 1) (în evul mediu, în Europa apuseană) Proprietate funciară feudală; moșie foarte mare; latifundiu. 2) Sferă de activitate (socială, economică, științifică, culturală). Domeniu științific. 3) Loc de răspândire a anumitor fenomene, activități; arie. [Sil. do-me-niu] /<fr. domaine
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
domeniu n. 1. totalitatea moșiilor, viilor, pădurilor, clădirilor, cari compun proprietatea fonciară aparținând aceluiaș proprietar; 2. tot ce îmbrățișează o artă, o știință: domeniul industriei; 3. bunurile Statului: domeniul Coroanei, ministrul domeniilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* doméniŭ n. (fr. domaine, d. lat. dominicus, -a, -um, al stăpînuluĭ, dominus, domn, stăpîn; dominium, proprietate, it. dominio). Proprietate fonciară (viĭ, pădurĭ, locurĭ, case ș.a.), moșie: domeniu statuluĭ, coroneĭ, particularilor. Fig. Întindere, teren al uneĭ științe saŭ arte: domeniu literaturiĭ. A cădea în domeniu public, se zice despre o carte saŭ invențiune care, după un anumit șir de anĭ, poate fi reprodusă și vîndută de orĭ-cine. – Maĭ bine dominiŭ, ca condominiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
domen sn vz domeniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domenă sf vz domeniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domenium sn vz domeniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dominiu sn vz domeniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dominium sn vz domeniu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dominíŭ V. domeniŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
domeniu [niu pron. nĭu] s. n., art. domeniul; pl. domenii, art. domeniile (desp. -ni-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
domeniu [niu pron. nĭu] s. n., art. domeniul; pl. domenii, art. domeniile (-ni-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
domeniu s. n. [-niu pron. -niu], art. domeniul; pl. domenii, art. domeniile (sil. -ni-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
domeniu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOMENIU s. 1. v. moșie. 2. v. branșă. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al științei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, câmp, sector, sferă, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În -ul public s-au făcut mari progrese.) 7. v. mulțime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOMENIU s. 1. latifundiu, moșie, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ feudal.) 2. branșă, disciplină, ramură, sector, specialitate. (În ce ~ activezi?) 3. sector, (fig.) teren. (~ artei, al științei.) 4. arie, compartiment, sector, sferă. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, cîmp, sector, sferă, tărîm, zonă. (~ de preocupări.) 6. resort, sector, serviciu. (În ~ public s-au făcut mari progrese.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
litoral, domeniu ∼, (engl.= shoreline (litoral), environment, depth zone) zonă de legătură între dom. continental și baz. marin propriu-zis, situat în lungul liniei de țărm. În cadrul d.l. se disting: a) zona uscată (supraf.), în care se individualizează falezele de-a lungul țărmurilor înalte și plajele subaeriene; b) zona tidală (mediol.), acoperită periodic de ape datorită mișcărilor mareice; c) zona submersă, care rămâne permanent sub ape foarte puțin adânci și căreia îi corespund plajele umede. În d.l. este caracteristică o sedimentare detritică – grosieră sau fină – și uneori, în zonele temperate și calde, o sedimentare organogenă. V. și neritic.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DOMINIUM (cuv. lat.) subst. Dominium eminens = dreptul suprem de stăpânire asupra pământului țării, exercitat de un suveran. Dominium utile = dreptul imediat al stăpânului feudal asupra pământului aflat în posesiunea țăranilor dependenți.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: domenĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
domeniu, domeniisubstantiv neutru
- 1. Proprietate funciară formată din rezerva seniorială, din pământurile țăranilor dependenți etc., care a constituit celula economică de bază în Europa Apuseană. DEX '09 DLRLC DNsinonime: latifundiu
- Popa Costache Lipan din Cîrligi n-avea nici un domeniu forestier. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
-
- 2. Sector al unei științe, al unei arte; sferă de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Domeniul culturii. Domeniul tehnicii. Domeniul științei. DLRLC
- Volta... de pe acum este celebru prin experiențele lui în domeniul electricității. CAMIL PETRESCU, T. II 191. DLRLC
-
- 3. Mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață, în spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime și prin faptul că oricare două puncte din mulțime se pot uni printr-o linie poligonală cuprinsă în acea mulțime. DEX '09 DN
- 4. Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de măsură. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- domaine DEX '09 DEX '98 DN
- dominium DEX '09 DEX '98 DN