13 definiții pentru dominant
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOMINANT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.
DOMINANT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dominant, ~ă [At: BUL. COM. IST. V 61 / Pl: ~anți, ~e / E: fr dominant] 1 a Care domină (1-7). 2 a (D. însușiri, factori, trăsături) Predominant. 3 a (D. însușiri, factori, trăsături) Specific. 4 sf Trăsătură caracteristică principală a unei lucrări, a unui proces etc. 5 sf (Muz) Treapta a cincea a modurilor major și minor. 6 sf Acord compus pe dominantă (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMINANT, -Ă, dominanți, -te, adj. Care domină; preponderent. [Podarii sînt] figurile pitorești, iar uneori marile, dominantele figuri ale ținutului. BOGZA, C. O. 292. ♦ Specific, caracteristic. Trăsăturile dominante ale artei clasice. Nota dominantă a unui scriitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMINANT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMINANT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DOMINANT ~tă (~ți, ~te) Care domină ceva sau pe cineva. /<fr. dominant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dominant a. 1. care domină, care covârșește: pasiune dominantă; 2. ce aparține Statului: religiune dominantă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dominánt, -ă adj. (lat. dominans, -ántis). Care domină, domnitor: religiune dominantă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dominant adj. m., pl. dominanți; f. dominantă, pl. dominante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dominant adj. m., pl. dominanți; f. dominantă, pl. dominante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dominant adj. m., pl. dominanți; f. sg. dominantă, pl. dominante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOMINANT adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOMINANT adj. 1. stăpînitor. (Clasele ~; puterea ~.) 2. precumpănitor, predominant, preponderent, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) 3. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dominant, dominantăadjectiv
- 1. Care domină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: preponderent
- [Podarii sunt] figurile pitorești, iar uneori marile, dominantele figuri ale ținutului. BOGZA, C. O. 292. DLRLC
- 1.1. Despre însușiri, factori, trăsături etc.: caracteristic, predominant, specific. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: caracteristic predominant specific
- Trăsăturile dominante ale artei clasice. Nota dominantă a unui scriitor. DLRLC
-
-
etimologie:
- dominant DEX '09 DEX '98 DN