opțiuni
  • info

12 definiții pentru dovlecel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOVLECEL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.

DOVLECEL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.

dovlecel sm [At: VALIAN, V. / Pl: ~cei / E: dovleac + -el] 1-2 (Șhp) Dovleac (mic). 3 (Reg) Pepene (Cucurbita pepooblonga). 4 (Prc) Fructul dovlecelului (2). 5 (Reg) Pepene (Cucumis melo). 6 (Bot; reg) Burete-de-bubă (Phallus impudicus). 7 (Olt, Mun; îcs) De-a ~ceii Joc de copii nedefinit mai de aproape.

DOVLECEL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac, cu fructele mai mici, lunguiețe, aproape cilindrice. În grădini poci (= pot) eu intra, Pepeni, dovlecei și verze fără grijă a mînca? ALEXANDRESCU, M. 387.

dovlecel m. 1. rod de mărimea castraveților, servind la un fel de bucate; 2. pl. numele unui joc de copii.

dovlecél m., pl. eĭ. Vest. Un fel de dovleac lungăreț mic care, înainte de a se coace, se mănîncă fert orĭ prăjit și umplut cu carne tocată. – În est. bostănel și dulma.

❍BOSTĂNEL sm. Mold. Bucov. 🌿 1 dim. BOSTAN 2 = DOVLECEL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dovlecel (desp. do-vle-) s. m., pl. dovlecei, art. dovleceii

dovlecel (do-vle-) s. m., pl. dovlecei, art. dovleceii

dovlecel s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecei

dovlecel, -cei.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.

DOVLECEL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (Mold. și Bucov.) bostănel.

Intrare: dovlecel
  • silabație: do-vle-cel info
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dovlecel
  • dovlecelul
  • dovlecelu‑
plural
  • dovlecei
  • dovleceii
genitiv-dativ singular
  • dovlecel
  • dovlecelului
plural
  • dovlecei
  • dovleceilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dovlecel, dovleceisubstantiv masculin

  • 1. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice (Cucurbita pepo oblonga). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bostănel
    • format_quote În grădini poci (= pot) eu intra, Pepeni, dovlecei și verze fără grijă a mînca? ALEXANDRESCU, M. 387. DLRLC
etimologie:
  • Dovleac + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.