drăgăstos, ~oasă a [At: VARLAAM, C. 243 / V: dragos~, (îvr) ~gas~, (îvp) ~gos~ / Pl: ~oși, ~oase / E: dragoste + -os] 1 (Îvp) Drăgălaș (1). 2 (Îvr) Frumos (1). 3 (D. oameni) Plin de dragoste (1), de tandrețe Si: afectuos, iubitor. 4 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă dragoste (1). 5 (Îrg) Plăcut.

DRĂGĂSTOS, -OASĂ, drăgăstoși, -oase, adj. Iubitor, afectuos, plin de dragoste. Tonul ei drăgăstos... mi-a topit inima. CAMIL PETRESCU, T. III 388. Fata își ridică ochii spre el, învăluindu-l într-o privire drăgăstoasă. BART, E. 163. ◊ (Adverbial) Deschise sertarul bătînd cu palma, drăgăstos, cele două dosare. C. PETRESCU, C. V. 111. – Variantă: drăgostos, -oasă adj.

DRĂGĂSTOS¹ ~oasă (~oși, ~oase) Care denotă (multă) dragoste; cu (multă) dragoste; amoros. /dragoste + suf. ~os

DRĂGĂSTOS² adv. Cu dragoste. /dragoste + suf. ~os

drăgăstos a. plin de dragoste: privire drăgăstoasă.

drăgăstós, -oásă adj. (din drăgostos, d. dragoste). Plin de dragoste, afectuos: privire drăgăstoasă. Atrăgător, simpatic. Adv. În mod drăgăstos.

dragostos, ~oasă a vz drăgăstos

drăgastos, ~oasă a vz drăgăstos

drăgostos, ~oasă a vz drăgăstos modificată

DRĂGOSTOS, -OASĂ adj. v. drăgăstos.

drăgăstos adj. m., pl. drăgăstoși; f. drăgăstoasă, pl. drăgăstoase

drăgăstos adj. m., pl. drăgăstoși; f. drăgăstoasă, pl. drăgăstoase

drăgăstos adj. m., pl. drăgăstoși; f. sg. drăgăstoasă, pl. drăgăstoase

drăgostos, -toasă.

DRĂGĂSTOS adj. 1. v. afectuos. 2. galeș, languros, tandru. (I-a aruncat o privire ~oasă.)

DRĂGĂSTOS adj. 1. afectuos, dezmierdător, drag, duios, iubitor, mîngîietor, tandru, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Îi șoptea cuvinte ~.) 2. galeș, languros, tandru. (I-a aruncat o privire ~.)