dulap¹ sn [At: MAN. GÖTT. 40 / V: ~lac, ~laf, ~lab, dol~, dolaf / Pl: ~uri / E: tc dolap] 1 Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, vase, haine, cărți etc. Cf armar, blidar, bufet, comodă, credenț, garderobă, scrin, șifonier. 2 (Pop; îe) A întoarce pe cineva ca în ~ A batjocori (pe cineva). 3 (Pop) Unealtă (sau mecanism) în formă de roată. 4 (Reg) Firidă. 5 (Pop; îe) ~ul miresei Ladă de zestre. 6 (Mun) Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție Si: scrânciob. 7 (Mun) Flașnetă. 8 (Fig) Farsă. 9 (Reg; îe) A juca (sau a-i trage cuiva un ~ ori a lua pe cineva în ~) A amăgi. 10 (Reg; îe) A învârti ~ (sau ~uri) sau a întoarce chichițe și -uri A înșela. 11 (Pop) Roată care învârtește moara. 12 (Pop) Roată pentru trasul borangicului.

DULAP¹, dulapi, s. m. 1. Scîndură de secțiune dreptunghiulară, lată și groasă; blană. Plute lungi de dulapi noi lunecau mai iute decît apa... în preajma noastră. HOGAȘ, DR. 242. Un mod... de a transporta dulapii din vatra cherestelei la Sinaia. VLAHUȚĂ, O. A. III 50. 2. (Munt.) Construcție de grinzi de care sînt atîrnate mai multe leagăne care se învîrtesc înălțîndu-se și coborîndu-se într-o mișcare circulară, în jurul unui ax orizontal; servește ca distracție populară la bîlciuri și în unele zile de sărbătoare; scrînciob. Adusese doi... vioriști, să le cînte de dor și de inimă fără noroc, cînd o începe cîrciuma să se ridice cu ei, ca un dulap de la bîlci. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 162. Satu-i strîns în bătătură, Cîntă, joacă, chefuiește... Sună toba; plin dulapul Se-nvîrtește. IOSIF, PATR. 25.

DULAP², dulapuri, s. n. Mobilă, mai ales de lemn, pentru ținut rufe, haine, vase de gospodărie, cărți, arhiva într-o instituție etc. În acea încăpere căptușită cu postav de fața iascăi, înconjurată peste tot de dulapuri ferecate în pereți... cîte neuitate ceasuri m-a ținut, pironit în jilț, convorbirea oaspelui. M. I. CARAGIALE, C. 14. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele. EMINESCU, N. 52. Un dulap mare, în fund, cu două uși. ALECSANDRI, T. I 31.

DULAP ~uri n. Mobilă din lemn în care se păstrează diferite obiecte (haine, rufe, cărți, vase etc.). /<turc. dolap

dulap n. 1. roată pentru trasul borangicului: femeile depănau borangicul cu dulapuri; 2. leagăn învârtitor de Paști: a se da în dulap, a învârti dulapul; fig. a învârti dulapuri, a umbla să înșele; 3. Mold. (pl. dulapi), scândură lungă și lată: grinzi, dulapi, scânduri; 4. (pl. dulapuri), mobilă de încuiat rufe, haine, vase: un dulap mare în fund cu două uși AL. [Turc. DOLAB, roată hidraulică (lit. vadră de apă) și tot ce se învârtește, dulap].

duláp n., pl. urĭ (turc. dolab, roată de apă, învîrtitor, d. pers. dolab, d. dul, cĭutură, și ab, apă; ngr. ntulápi, alb. duláp, sîrb. dulap. V. chez-ap). O mobilă care are o pozițiune verticală, cu o ușă saŭ doŭă, și care servește la păstrat rufe, haĭne, vase, mîncare ș.a. Vest. Scrîncĭov. A trage cuĭva un dulap (Munt. est.) a-l înșela, a-l păcăli. S.m. Scîndură foarte mare, lată și groasă. V. răzlog.

dulab sn vz dulap¹

dulac sn vz dulap¹

dulaf sn vz dulap¹

dulap-bibliotecă s. n. ◊ „Dintre acestea amintim camera «Lămâița», compusă din opt piese cu funcțiuni diferite: un dulap-bibliotecă format din trei corpuri separate [...]” Sc. 18 II 67 p. 2. ◊ „Canapeaua pat, încadrată într-un ansamblu de dulapuri-biblioteci, permite amplasarea în orice spațiu.” I.B. 25 I 73 p. 5; v. și Sc. 18 X 70 p. 2 (din dulap + bibliotecă)

vitrină-dulap s. f. Dulap cu oglindă ◊ „Celălalt nu mai primește oglinzile de la toaletă și de la vitrina-dulap.” Sc. 10 I 63 p. 2. ◊ „Te adresezi vânzătorului care te-a convins să cumperi (neapărat) o vitrină-dulap văduvită integral de cristaluri.” I.B. 18 III 72 p. 3 (din vitrină + dulap)

dulap¹ (mobilă, scrânciob) s. n., pl. dulapuri

dulap² (mobilă, scrânciob) s. n., pl. dulapuri

dulap (mobilă) s. n., pl. dulapuri

DULAP s. 1. v. șifonier. 2. v. scrânciob.

DULAP s. 1. garderob, șifonier, (înv. și reg.) sicriu, (prin Transilv.) castăn, (prin Ban.) orman, (Transilv.) parsechi, (Transilv. si Maram.) șifon, (prin Ban.) șofrînar. (Pune hainele în ~.) 2. leagăn, scrînciob, (înv. și reg.) scîrcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vîrtej, (Ban.) vîrtiloi, (prin Transilv.) zdrîncă. (S-a dat în ~, la moși.)

dulap (-puri), s. n. – 1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi. – Der. dulăpaș, s. n. (scrin); dulăpar, s. m. (persoană care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.

dulap, dulapuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roată pentru trasul borangicului.