opțiuni
  • info

12 definiții pentru dăuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂUNA, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.

DĂUNA, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.

dăuna vi [At: HAMANGIU, C. C. 398 / Pzi: ~nez / E: daună] A pricinui cuiva o daună Si: a prejudicia.

DĂUNA, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A vătăma. Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44. – Pronunțat: dă-u-.

DĂUNA vb. I. intr. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. [Pron. dă-u-, p. i. -nez. / < daună].

DĂUNA vb. tr. a păgubi pe cineva; a prejudicia. (< daună)

A DĂUNA ~ez intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. [Sil. dă-u-] /Din daună

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăuna (a ~) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. dăunez, 3 dăunează; conj. prez. 1 sg. să dăunez, 3 să dăuneze

dăuna (a ~) (dă-u-) vb., ind. prez. 3 dăunează

dăuna vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. dăunez, 3 sg. și pl. dăunează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂUNA vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

DĂUNA vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza, (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

A dăuna ≠ a folosi

Intrare: dăuna
  • silabație: dă-u-na info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dăuna
  • dăunare
  • dăunat
  • dăunatu‑
  • dăunând
  • dăunându‑
 singular plural
  • dăunează
  • dăunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăunez
 (să)
  • dăunez
  • dăunam
  • dăunai
  • dăunasem
a II-a (tu)
  • dăunezi
 (să)
  • dăunezi
  • dăunai
  • dăunași
  • dăunaseși
a III-a (el, ea)
  • dăunează
 (să)
  • dăuneze
  • dăuna
  • dăună
  • dăunase
plural I (noi)
  • dăunăm
 (să)
  • dăunăm
  • dăunam
  • dăunarăm
  • dăunaserăm
  • dăunasem
a II-a (voi)
  • dăunați
 (să)
  • dăunați
  • dăunați
  • dăunarăți
  • dăunaserăți
  • dăunaseți
a III-a (ei, ele)
  • dăunează
 (să)
  • dăuneze
  • dăunau
  • dăunară
  • dăunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăuna, dăunezverb

  • 1. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: prejudicia păgubi antonime: folosi
    • format_quote Orice act de indisciplină dăunează ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883. DLRLC
    • format_quote Leul ridică gheara asupra catîrului cu blîndeță, fără să-i dăuneze și jucîndu-se numai. SADOVEANU, D. P. 21. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv neobișnuit Vătăma. DLRLC
      sinonime: vătăma
      • format_quote Digul era trainic: ploile din toamnă și-au trecut șuvoaiele pe de lături, fără să-l dăuneze mai mult decît s-ar fi cuvenit. GALAN, Z. R. 44. DLRLC
etimologie:
  • daună DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.