EDIFICATOR, -OARE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator.

edificator, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: fr édificateur, lat aedificator, -oris] 1-2 smf, a (Rar) (Persoană) care edifică (1). 3 a Care edifică (2). 4-9 smf, a (Înv) (Persoană) care edifică (4-6).

*EDIFICATOR I. adj. Care edifică sufletul, care inspiră virtutea, înduplecînd spre fapte bune. II. sm. Cel ce clădește, ziditor: ~ul unui monument [fr.].

EDIFICATOR, -OARE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris.

EDIFICATOR, -OARE, edificatori, -oare, adj. Care îți dă posibilitatea să te lămurești, care te lămurește.

EDIFICATOR, -OARE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore].

EDIFICATOR, -OARE adj. de natură a edifica (II), exemplar, concludent, pilduitor; edifiant (2). (< fr. édificateur, lat. aedificatore)

EDIFICATOR ~oare (~ori, ~oare) Care edifică; în stare să lămurească ceva. /<fr. édificateur, lat. aedificator, ~oris

edificator a. ce insuflă virtute și pietate. ║ m. cel ce edifică.

*edificatór, -oáre adj. Rar. Care edifică, edificant. Subst. Constructor.

edificator adj. m., pl. edificatori; f. sg. și pl. edificatoare

edificator adj. m., pl. edificatori; f. sg. și pl. edificatoare

edificator adj. m., pl. edificatori; f. sg. și pl. edificatoare

EDIFICATOR adj. 1. v. lămuritor. 2. v. convingător.

EDIFICATOR adj. 1. clarificator, explicativ, lămuritor. (Un exemplu ~.) 2. concludent, convingător, decisiv, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~.)