17 definiții pentru efectua

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFECTUA, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare.

EFECTUA, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] – Din fr. effectuer, lat. effectuare.

efectua vt [At: VASICI, M. II, 253/2 / V: (înv) ~ui, ~eptui / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr effectuer, lat effetuare] 1 A face să devină real, să existe (în urma unei activități prestate în acest scop). 2 A aduce la îndeplinire. 3 A pune în aplicare Si: a înfăptui, a realiza, a săvârși. 4 A face să se producă, să aibă loc. 5 A fi, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen etc. 6 (C.i. bunuri materiale, valori științifice sau artistice etc.) A crea (printr-o activitate oarecare). 7 A întreprinde o acțiune (pentru atingerea unui scop) Si: a executa, a face. 8 (C.i. diverse munci, îndeletniciri, servicii etc.) A presta. 9 (C.i. diverse munci, îndeletniciri, servicii etc.) A practica.

*EFECTUA (-tuez) vb. tr. A pune în lucrare, a îndeplini, a aduce la îndeplinire, a săvîrși [fr.].

EFECTUA, efectuez, vb. I. Tranz. A înfăptui, a săvîrși, a realiza, a îndeplini, a executa. Țărănimea muncitoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. – Pronunțat: -tu-a.

EFECTUA vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p. i. 3,6 -uează, ger. -uînd. / < fr. effectuer].

EFECTUA vb. tr. a face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. (< fr. effectuer, lat. effectuare)

A EFECTUA ~ez tranz. 1) A transforma în fapt; a face să devină real; a înfăptui; a realiza. 2) A face în conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urmărit; a îndeplini. [Sil. -tu-a] /<fr. effectuer, lat. effectuare

efectuà v. a pune în execuțiune, a săvârși: a efectua un proiect.

efectui vt vz efectua

efeptui v vz efectua

*efectuéz v. tr. (fr. effectuer, mlat. effectuare, d. lat. effectus, efect). Îndeplinesc, execut: a efectua un proĭect.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

efectua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. efectuez (desp. -tu-ez), 3 efectuea (desp. -tu-ea-), 1 pl. efectuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să efectuez, 3 să efectueze; ger. efectuând (desp. -tu-ând)

efectua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 efectuează, 1 pl. efectuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 efectueze (-tu-e-); ger. efectuând (-tu-ând)

efectua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. efectuez, 3 sg. și pl. efectuează, 1 pl. efectuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. efectueze (sil. -tu-e-); ger. efectuând (sil. -tu-ând)

efectuez, -uează 3, -ueze 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EFECTUA vb. 1. v. desfășura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-și) executa, a(-și) face, a(-și) îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)

EFECTUA vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat de făcut.) 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a face, a opera. (A ~ unele modificări pe text.) 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a executa, a face, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (A ~ serviciul militar.)

Intrare: efectua
  • silabație: -tu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • efectua
  • efectuare
  • efectuat
  • efectuatu‑
  • efectuând
  • efectuându‑
singular plural
  • efectuea
  • efectuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • efectuez
(să)
  • efectuez
  • efectuam
  • efectuai
  • efectuasem
a II-a (tu)
  • efectuezi
(să)
  • efectuezi
  • efectuai
  • efectuași
  • efectuaseși
a III-a (el, ea)
  • efectuea
(să)
  • efectueze
  • efectua
  • efectuă
  • efectuase
plural I (noi)
  • efectuăm
(să)
  • efectuăm
  • efectuam
  • efectuarăm
  • efectuaserăm
  • efectuasem
a II-a (voi)
  • efectuați
(să)
  • efectuați
  • efectuați
  • efectuarăți
  • efectuaserăți
  • efectuaseți
a III-a (ei, ele)
  • efectuea
(să)
  • efectueze
  • efectuau
  • efectua
  • efectuaseră
efectui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
efeptui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

efectua, efectuezverb

  • 1. Executa, face, realiza, săvârși, îndeplini, înfăptui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Țărănimea muncitoare a efectuat în mai bune condițiuni însămînțările și arăturile adînci de toamnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2836. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.