16 definiții pentru efluviu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EFLUVIU, efluvii, s. n. 1. Emanație a unor corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent, flux, fluid. 2. Descărcare electrică autonomă, de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare la developare pe o peliculă cinematografică. – Din fr. effluve, lat. effluvium.

efluviu sn [At: ANTONESCU, D. / P: ~viu / Pl: ~ii, (înv) ~ve / E: fr effluve] 1 Degajare de gaze, de vapori, de unde etc., produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul simțurilor. 2 (Ccr) Ceea ce se degajă din diferite corpuri Si: miasmă, miros, parfum. 3 (Fig) Fluid. 4 (Fig; rar) Impuls. 5 Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau de căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă. 6 Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă cinematografică.

*EFLUVIU (pl. -vii) sn. 1 🩺 Nume dat substanțelor organice alterate, care stau suspendate în aer, și care dau naștere mai ales frigurilor intermitente sau malariei 2 📻 ~ electric, descărcare electrică, invizibilă sau foarte puțin luminoasă, care se produce între două suprafețe de sticlă 3 Efluvii magnetice, nume dat influențelor exercitate de magnetizatori asupra persoanelor magnetizate, și atribuite unui pretins fluid magnetic [fr.].

EFLUVIU, efluvii, s. n. 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent, flux, fluid. 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă cinematografică. – Din fr. effluve, lat. effluvium.

EFLUVIU, efluvii, s. n. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă mai ales cu ajutorul mirosului. Flacoane de parfum, de mult golite și din care s-au volatilizat de mult și efluviile conținutului. V. ROM. noiembrie 1953, 334. ♦ Fig. Curent. Efluvii calde mi se-nalță-n vine. CAMIL PETRESCU, V. 90. În scaunul scund și incomod... se simțea abandonat, împresurat de efluvii glaciale și ostile, ca un bolnav care și-a pierdut curajul în ajunul operației decisive. C. PETRESCU, O. P. I 115.

EFLUVIU s.n. 1. Emanație a unor corpuri; emanație electrică, magnetică. 2. (Fig.) Curent, flux. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare datorită unei derulări prea rapide, cînd pelicula se încarcă electric. [Pron. -viu. / cf. it. effluvio, lat. effluvium].

EFLUVIU s. n. 1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică. ◊ (fig.) curent, flux fluid, suflu. 2. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă. 3. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic. (< fr. effluve, lat. effluvium)

EFLUVIU ~i n. Emanație de gaze percepută cu ajutorul mirosului. [Sil. e-flu-viu] /<fr. effluve, lat. effluvium

efluviu n. 1. fluid invizibil ce se degajează din corpuri: efluvii de gaz; 2. exalațiuni nesănătoase din bălți; efluvii magnetice, pretinse emanațiuni ale fluidului magnetic.

*eflúviŭ n. (lat. effluvium. V. fluviŭ). Fluid, emanațiune invizibilă care ĭese din corpu omuluĭ și animalelor și în general din corpurile organizate. Exhalațiunĭ insalubre din bălțĭ. Fig. Emanațiune fluidă presupusă căreĭa i se atribue oare-care influențe morale: efluviŭ ochilor cuĭva. Efluviŭ electric, descărcare electrică care se manifestă pintr’un flux de electricitate puțin luminos orĭ chear obscur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

efluviu [viu pron. vĭu] (desp. e-flu-) s. n., art. efluviul; pl. efluvii, art. efluviile (desp. -vi-i-)

efluviu [viu pron. vĭu] (e-flu-) s. n., art. efluviul; pl. efluvii, art. efluviile (-vi-i-)

efluviu s. n. (sil. -flu-) → fluviu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EFLUVIU s. emanație. (Se simte în aer un ~ specific.)

EFLUVIU s. emanație. (Se simte în aer un ~ specific.)

Intrare: efluviu
  • silabație: e-flu-viu info
  • pronunție: efluvĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efluviu
  • efluviul
  • efluviu‑
plural
  • efluvii
  • efluviile
genitiv-dativ singular
  • efluviu
  • efluviului
plural
  • efluvii
  • efluviilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

efluviu, efluviisubstantiv neutru

  • 1. Emanație a unor corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: emanație
    • format_quote Flacoane de parfum, de mult golite și din care s-au volatilizat de mult și efluviile conținutului. V. ROM. noiembrie 1953, 334. DLRLC
    • 1.1. figurat Curent, fluid, flux. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Efluvii calde mi se-nalță-n vine. CAMIL PETRESCU, V. 90. DLRLC
      • format_quote În scaunul scund și incomod... se simțea abandonat, împresurat de efluvii glaciale și ostile, ca un bolnav care și-a pierdut curajul în ajunul operației decisive. C. PETRESCU, O. P. I 115. DLRLC
  • 2. Descărcare electrică autonomă, de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă. DEX '09 MDN '00
  • 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare la developare pe o peliculă cinematografică. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.