19 definiții pentru emoție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMOȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate; p. gener. orice reacție afectivă. [Var.: (înv.) emoțiune s. f.] – Din fr. émotion, it. emozione.

EMOȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate; p. gener. orice reacție afectivă. [Var.: (înv.) emoțiune s. f.] – Din fr. émotion, it. emozione.

emoție sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (îvr) ~ociune / Pl: ~ii / E: fr émotion cf it emozione] 1 Reacție afectivă complexă, în general bruscă și momentană, însoțită de tulburări fiziologice, care oglindește atitudinea individului față de realitate. 2 (Pgn) Tulburare sufletească Si: agitație, neliniște, palpitație, pătrundere, simțire. 3 (Îla) De ~ Emoțional.[1] corectat(ă)

  1. În original, pluralul greșit accentuat: ~ii LauraGellner

*EMOȚIE 👉 EMOȚIUNE.

EMOȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă puternică (și uneori neașteptată) de plăcere sau de neplăcere, adesea cu bruște și puternice modificări în activitățile organismului și în care se oglindește atitudinea individului față de realitate. Bucuria neașteptată, spaima, mînia, neliniștea sînt tipuri de emoție.Doina aceasta se înalță pînă la cele mai pure și desăvîrșite trepte ale emoției. BOGZA, C. O. 366. Nu e întîmplare cît de neînsemnată care, spusă cu emoție, să nu ne intereseze. VLAHUȚĂ, O. A. 466. – Variantă: emoțiune (pronunțat -ți-u-) (GALACTION, O. I 349, CARAGIALE, O. VII 33, ODOBESCU, S. III 19) s. f.

EMOȚIE s.f. Reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, adesea însoțită de modificări în starea și funcționarea organismului. ◊ Emoție estetică = moment al vieții psihice exprimînd experiența contemplației obiectului estetic. [Gen. -iei, var. emoțiune s.f. / cf. fr. émotion, it. emozione < lat. emotus – mișcat].

EMOȚIE s. f. reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea înconjurătoare. ◊ ~ estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic. (< fr. émotion, it. emozione)

EMOȚIE ~i f. Stare afectivă intensă, de durată relativ scurtă, provocată de factori externi și caracterizată printr-o bruscă perturbație fizică și psihică. [G.-D. emoției; Sil. -ți-e] /<fr. émotion

EMOȚIUNE s. f. v. emoție.

EMOȚIUNE s. f. v. emoție.

EMOȚIUNE s. f. v. emoție.

emociune sf vz emoție

emoțiune sf vz emoție

EMOȚIUNE, EMOȚIE sf. Mișcare, turburare a sufletului care se produc sub imperiul unei idei, unui spectacol, unei vești sau, spontan, sub influența unei perturbări nervoase: era galbenă de emoțiune și aproape nu putea să vorbească D. -ZAMF. [fr.].

EMOȚIUNE s.f. v. emoție.

emoți(un)e f. mișcarea sufletească ce agită, turbură.

*emoțiúne f. (fr. émotion, d. lat. emótio, -ónis, d. e-movére, -mótum, a mișca din loc. V. mobil, motor). Mișcare a sufletuluĭ, ca neliniștea, frica, bucuria ș. a. – Și emóție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emoție (desp. -ți-e) s. f., art. emoția (desp. -ți-a), g.-d. art. emoției; pl. emoții, art. emoțiile (desp. -ți-i-)

emoție (-ți-e) s. f., art. emoția (-ți-a), g.-d. art. emoției; pl. emoții, art. emoțiile (-ți-i-)

emoție s. f. (sil. -ți-e), art. emoția (sil. -ți-a), g.-d. art. emoției; pl. emoții, art. emoțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMOȚIE s. 1. (livr.) afect. (Senzații și ~ii.) 2. v. înduioșare.

EMOȚIE s. 1. (livr.) afect. (Senzații și ~ii.) 2. duioșie, înduioșare. (Cu glasul plin de ~.)

Intrare: emoție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emoție
  • emoția
plural
  • emoții
  • emoțiile
genitiv-dativ singular
  • emoții
  • emoției
plural
  • emoții
  • emoțiilor
vocativ singular
plural
emoțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emoțiune
  • emoțiunea
plural
  • emoțiuni
  • emoțiunile
genitiv-dativ singular
  • emoțiuni
  • emoțiunii
plural
  • emoțiuni
  • emoțiunilor
vocativ singular
plural
emociune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emoție, emoțiisubstantiv feminin

  • 1. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Bucuria neașteptată, spaima, mânia, neliniștea sunt tipuri de emoție. DLRLC
    • format_quote Doina aceasta se înalță pînă la cele mai pure și desăvîrșite trepte ale emoției. BOGZA, C. O. 366. DLRLC
    • format_quote Nu e întîmplare cît de neînsemnată care, spusă cu emoție, să nu ne intereseze. VLAHUȚĂ, O. A. 466. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Orice reacție afectivă. DEX '09
    • 1.2. Emoție estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.