11 definiții pentru enumerare
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENUMERARE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera.
ENUMERARE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
enumerare sf [At: ROM. LIT. 1952/6 / V: (înv) ~măr~ / Pl: ~rări / E: enumera] 1 Numărare succesivă Si: enumerat1 (1), enumerație (1). 2 Numire pe rând a elementelor unui întreg Si: enumerat1 (2), enumerație (2), înșirare. 3 (Pcf) Numărare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUMERARE, enumerări, s. f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare. Enumerarea se face și aici sub formă de gradație, pornindu-se de la ființele cele mai apropiate: părinții, frații, surorile. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie... definiția ei. ROSETTI, I. SL. 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUMERARE s.f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, numărătoare; enumerație. [< enumera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enumărare sf vz enumerare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*enumerațiúne f. (lat. enumerátio, -ónis). Acțiunea de a enumera. Ret. O figură pin care înșirĭ faptele. – Și -áție și -áre. V. retorică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
enumerare s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ENUMERARE s. enumerație, înșirare, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ENUMERARE s. enumerație, înșirare, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
enumerare, enumerărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: enumerație numărătoare înșirare înșiruire
- Enumerarea se face și aici sub formă de gradație, pornindu-se de la ființele cele mai apropiate: părinții, frații, surorile. L. ROM. 1953, nr. 3, 66. DLRLC
- Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie... definiția ei. ROSETTI, I. SL. 12. DLRLC
-
etimologie:
- enumera DEX '09 DEX '98 DN