ermetic, ~ă [At: STAMATI, F. 47/3 / V: h~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hermetique] 1-2 a, av Etanș. 3-4 av, a (Într-un mod) care este dificil sau imposibil de înțeles sau de interpretat. Si: abscons, ezoteric, impenetrabil, ininteligibil, obscur. 5 a (D. concepții, principii etc.) Care preconizează folosirea unor procedee ermetice (4). 6-7 sf, a (Persoană) care practică sau cultivă un stil ermetic (4). 8 a (Frr) Privitor la alchimie sau la medicina universală Si: ezoteric, ocult, secret.

*ERMETIC 👉 HERMETIC.

ERMETIC, -Ă, ermetici, -e, adj. 1. (Despre un sistem de închidere) Care astupă perfect, care nu permite să pătrundă nimic înăuntru și nici să iasă ceva afară. Închidere ermetică. ◊ Fig. Din această închidere ermetică în eul lor, urmează că ei [parnasienii] nu pot admite ca arta să fie o forță socială. IONESCU-RION, C. 101. ◊ (Adverbial) Borcan astupat ermetic. 2. Fig. Greu de înțeles. O frază ermetică. ◊ Poezie ermetică = poezie decadentă caracterizată prin obscuritate voită. – Scris și: hermetic.

ERMETIC, -Ă adj. 1. Care astupă, închide perfect, nelăsînd să pătrundă aerul sau gazele. 2. Obscur, cu sens greu de înțeles, de neînțeles. 3. (Rar; în terminologia alchimiștilor) Care este în legătură cu medicina universală și cu transmutația metalelor. [Var. hermetic, -ă adj. / < fr. hermétique, it. ermetico].

ERMETIC, -Ă adj. 1. care astupă, etanșează perfect. 2. (fig.) greu de înțeles, obscur, impenetrabil. 3. referitor la alchimie. ◊ ezoteric. (< fr. hérmétique)

ERMETIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de închidere) Care închide sau astupă perfect. 2) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieșirea fluidelor; etanș. 3) fig. Care este dificil sau imposibil de înțeles; impenetrabil; obscur. Stil ~. /<fr. hermétique

*ermétic, -ă adj. (d. Ermes, Mercur al Grecilor. La Egiptenĭ el era tatăl științelor, maĭ ales al celor oculte. Fără îndoĭală, de aceĭa alchimiștiĭ, mult timp după stingerea păgînizmuluĭ, îl aveaŭ ca patron, ĭar alchimiiĭ i se zicea la început „știința ermetică”). Relativ la prefacerea metalelor unu într’altu și la medicina universală. Închis perfect, fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru: butelie ermetică. Adv. Fără nicĭ o comunicațiune cu exterioru, cum ar fi o butelie peste al căreĭ dop aĭ turnat ceară care s’a solidificat.

hermetic, ~ă a vz ermetic

HERMETIC, -Ă adj. v. ermetic.

HERMETIC, -Ă adj. v. ermetic.

hermetic a. 1. relativ la alchimie: știință hermetică; 2. bine astupat să nu poată pătrunde aerul: închidere hermetică.

*hermétic, V. ermetic.

ermetic adj. m., pl. ermetici; f. ermetică, pl. ermetice

ermetic adj. m., pl. ermetici; f. ermetică, pl. ermetice

ermetic adj. m., pl. ermetici; f. sg. ermetică, pl. ermetice

ermetic

ERMETIC adj. etanș. (Închidere ~.)

ERMETIC adj. etanș. (Închidere ~.)