7 definiții pentru etereu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etereu1 sn [At: LEXIC REG. 79 / Pl: ~eie / E: nct] (Reg) Bucată scurtă de lemn.

etereu2, ~ee a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 28/11 / Pl: ~ei, ~eie / E: lat aethereus, -a, -um, it etèreo] (Poetic; înv) 1 Ceresc. 2 (Fig; d. sentimentele, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă puritate. 3 Care se caracterizează prin rafinament.

etereu a. 1. de natura eterului: subtil, volatil; 2. fig. se zice de sentimentele cele mai pure și mai înalte.

*eteréŭ, -ée adj. (lat. aethéreus și aethérius; vgr. aithérios). De natura eteruluĭ. Poet. Bolta eteree, ceru. Ușor, transparent, pur: suflet etereŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

etereu (livr.) adj. m., pl. eterei; f. sg. și pl. eteree

etereu adj. m., pl. eterei; f. sg. și pl. eteree

etereu adj. m., pl. eterei; f. sg. și pl. eteree

Intrare: etereu
etereu adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etereu
  • etereul
  • etereu‑
  • eteree
  • etereea
plural
  • eterei
  • etereii
  • eteree
  • etereele
genitiv-dativ singular
  • etereu
  • etereului
  • eteree
  • etereei
plural
  • eterei
  • etereilor
  • eteree
  • etereelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)