17 definiții pentru eventual
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EVENTUAL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.
EVENTUAL, -Ă, eventuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care poate să se întâmple; posibil, probabil. [Pr.: -tu-al] – Din fr. éventuel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
eventual, ~ă [At: (a. 1776) URICARIUL I, 179 / V: (înv) ~uel / P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr éventuel] 1 a Care are șanse de a se întâmpla Si: posibil, probabil. 2-3 av, a (În mod) ipotetic. 4 av În funcție de caz.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*EVENTUAL adj. Întîmplător, ce poate să se întîmple sau nu; subordonat unei întîmplări nesigure: clauză, moștenire ~ă; cîștiguri ~e, care nu sînt fixe și regulate [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
EVENTUAL, -Ă, eventuali, -e, adj. Care poate să se întîmple, posibil (în viitor). Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. REBREANU, P. S. 100. ◊ (Adverbial) Am să-ți trimit pachetul, eventual am să ți-l aduc chiar eu. – Pronunțat: -tu-al.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTUAL, -Ă adj. Care se poate întîmpla; posibil, probabil. [Pron. -tu-al. / cf. fr. éventuel, it. eventuale < lat. eventus – întîmplare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EVENTUAL, -Ă adj. (și adv.) care se poate întâmpla; posibil, probabil. (< fr. éventuel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EVENTUAL ~ă (~i, ~e) și adverbial Care poate avea loc; care este cu putință. [Sil. e-ven-tu-al] /<fr. éventuel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eventual a. subordonat unui eveniment nesigur.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*eventuál, -ă adj. (fr. éventuel, it. eventuale, d. lat. eventus, întîmplare). Întîmplător, care depinde de întîmplare: ĭa-țĭ cortelu pentru vre-o ploaĭe eventuală. Adv. În mod eventual.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eventuel a, av vz eventual
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eventual1 (desp. -tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventuală, pl. eventuale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+eventual2 (desp. -tu-al) adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eventual (-tu-al) adj. m., pl. eventuali; f. eventuală, pl. eventuale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eventual adj. m. (sil. -tu-al), pl. eventuali; f. sg. eventuală, pl. eventuale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EVENTUAL adj., adv. 1. adj. v. posibil. 2. adv. v. cumva.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EVENTUAL adj., adv. 1. adj. posibil, probabil. (O ~ întîlnire între cei doi ambasadori.) 2. adv. cumva, poate, (înv.) cîndai. (Aveți ~ o țigară?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
EVENTUÁL, -Ă (< fr.) adj. (Și adv.) Care depinde de împrejurări; posibil; probabil. ◊ Drept. e. = drept subiectiv care conferă titularului său un grad redus de putere și siguranță, întrucât îi lipsește fie obiectul, fie subiectul activ, adică unul dintre componentele necesare existenței sale (ex. dreptul la repararea unui prejudiciu ce s-ar putea produce în viitor).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -tu-al
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
eventual, eventualăadjectiv
-
- Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. REBREANU, P. S. 100. DLRLC
- Am să-ți trimit pachetul, eventual am să ți-l aduc chiar eu. DLRLC
-
etimologie:
- éventuel DEX '09 DEX '98 DN