exemplar¹ sn [At: ÎNȘTIINȚARE, 4/12 / V: (înv) ~iu, ese~, esemplaiu, (îvr) eczam~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr exemplaire, lat exemplarium] 1 Fiecare dintre obiectele identice reproduse în serie după un model comun Si: copie. 2 (Îvr) Exemplu (15). 3 Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat Si: specimen.

*EXEMPLAR I. adj. 1 Care poate servi de pildă: purtare ~ă ¶ 2 Care poate îngrozi ca exemplu: pedeapsă ~ă. II. (pl. -are) sn. 1 Model de urmat ¶ 2 Fie-care obiect asemenea obținut prin tipar, gravură, etc.: dicționarul s’a tipărit în zece mii de ~e ¶ 3 Animal, vegetal, etc. păstrat într’o colecțiune de istorie naturală [fr.].

EXEMPLAR¹, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice, gravate, tipărite, litografiate etc. reproduse în număr mare după un model comun. Să-mi dea pentru o ediție de 3000 exemplare măcar 2000 de lei. CARAGIALE, O. VII 12. Voi trimite în curînd mai multe exemplare din repertoriul meu dramatic. ALECSANDRI, S. 71. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare luat izolat. V. tip. Copiii acestor locuri par cele mai desăvîrșite exemplare de inteligență. BOGZA, C. O. 281. Doctorul era un interesant și unic exemplar. BART, E. 120. Stă la masă, pe un scaun de palisandru, exemplar unic. VLAHUȚĂ, O. A. 246.

EXEMPLAR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].

EXEMPLAR¹ s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium)

EXEMPLAR² ~e n. 1) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de același fel; bucată. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ făcând parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium

exemplar a. care poate servi de exemplu: conduită exemplară. ║ n. 1. model de urmat; 2. obiect reprodus după un tip comun: carte trasă în 3000 exemplare.

*exemplár n., pl. e (lat. exemplar). Model, izvod, formă de imitat. Fie-care obĭect reprodus după un tip comun: ziarele apar în miĭ de exemplare. – Ob. egz- (după fr.).

eczamplar sn vz exemplar

exemplariu¹ sn vz exemplar¹

exemplar² [x pron. gz] s. n., pl. exemplare

exemplar² [x pron. gz] s. n., pl. exemplare

exemplar s. n. [x pron. gz], pl. exemplare

exemplar (pr. gz)

EXEMPLAR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecție.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ din romanul...)

EXEMPLAR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecție.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ de...)

exemplar, exemplare s. n. femeie frumoasă.