39 de definiții pentru exercițiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXERCIȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

exercițiu sn [At: LB / V: (îvr) ~rțir (pl: ~țiri), (înv) ~ie sf, eserciție[1] sf, ese~ (pl: eserciție), (reg) exițâr, egzițir, ezirciț, igzițir, izirciț, izițir, (îvr) ~rsis, ~rsițiu, ~rțiție, eczersiție, exirsis, eserciciu, eserciț, esersiciu, esersis (pl: esersisuri), eserțir / P: eg-zer~ / Pl: ~ii, (îvr) ~ri, ~ie / E: fr exercice, ger Exerzieren, it esercizio, lat exercitium] 1-2 (Adesea urmat de pp „de”) Acțiune fizică (sau intelectuală) repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. Si: antrenament, exersare, studiu. 3 (Lpl) Demonstrație. 4 Instruire a militarilor pentru a învăța mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. 5 Temă (dată elevilor) la diferite materii, în scopul consolidării cunoștințelor teoretice și formării unor noi deprinderi. 6 Executare repetată a unei piese muzicale (vocale sau instrumentale) în scopul familiarizării cu piesa muzicală respectivă sau cu un instrument muzical Si: studiu. 7 Piesă muzicală (vocală sau instrumentală), de scurtă durată, creată în scopul familiarizării celui care studiază cu o anumită problemă tehnică. 8 Exercitare (5). 9 (Rar) Practicare (a unui cult). 10 Act de devoțiune. 11 (Rar) Muncă. 12 (Rar) Exercitare (3). 13 (Fin; îs) ~ bugetar (sau financiar) Perioadă (de un an) pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat Cf an bugetar. 14 (D. un funcționar, o persoană oficială; îs) În ~l funcțiunii În timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

*EXERCIȚIU (pl. -ții) sn. 1 Faptul de a (se) exercita, deprindere, pregătire: aceasta se învață după un lung ~ 2 🎖️ Deprinderea soldaților cu mînuirea armelor, cu diferite evoluțiuni, cu călăria, etc. 3 Mișcări prin care se caută să se mlădieze corpul: exerciții de gimnastică 4 Ceea ce exercită mintea, facultățile intelectuale: ~ de memorie 5 🖋 Lucrare, temă dată școlarului spre a se deprinde să aplice regulele învățate: ~ de calcul, de gramatică 6 🎼 Bucată de muzică compusă anume pentru a familiariza pe executant cu unele dificultăți ale cîntului sau instrumentului 7 Îndeletnicire, practică: ~l medicinei 8 Practicare: ~l cultului 9 Îndeplinirea unei funcțiuni: a fi în ~ul funcțiunii 10 Valorificarea unui drept: ~l unui privilegiu 11 Period de un an în care se percep și se întrebuințează veniturile Statului: ~l anului 1930; pr. ext.: în ~l unui an, în cursul unui an [fr.].

EXERCIȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. ♦ Temă servind ca mijloc pentru dobândirea sau dezvoltarea îndemânării, cunoștințelor etc. într-un anumit domeniu. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială; în sintagma) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Economie; în sintagma) Exercițiu bugetar = perioadă de timp, de obicei de un an, pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

EXERCIȚIU, exerciții, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, cu scopul de a cîștiga îndemînare și agerime într-un anumit domeniu. V. antrenament. Exerciții fizice.Exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. ♦ Instruire, deprindere a militarilor cu mînuirea armelor și cu executarea acțiunilor de luptă. V. instrucție. Cătanele... începură a-și face exercițiile. RETEGANUL, P. IV 12. Trebile șicanei nu se învoiesc cu exercițiile unui ostaș. NEGRUZZI, S. II 144. ♦ Temă (de școală) servind ca mijloc pentru dezvoltarea îndemînării și agerimii într-un anumit domeniu. Culegere de exerciții și probleme. 2. (Despre un funcționar, o persoană oficială, în expr.) În exercițiul funcțiunii = în timpul serviciului legal. Să-i torni, domnule taxator, un proces-verbal drastic de ultragiu adus în exercițiul funcțiunii. BART, S. M. 89. 3. (Fin.; mai ales în expr.) Exercițiu bugetar = (în capitalism) perioadă (de obicei de un an calendaristic) pentru care se întocmește și se execută bugetul unei țări.

EXERCIȚIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Acțiune fizică sau intelectuală, repetată, făcută pentru a dobîndi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ♦ Mică piesă vocală sau instrumentală creată în scopul de a obișnui pe cel care învață să cînte sau pe cel ce studiază un instrument muzical cu o anumită problemă tehnică. ♦ Instruire a militarilor pentru a învăța deprinderea mînuirii armelor și a modului de a lupta. ♦ Temă dată școlarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, îndeplinire. ♦ Exercițiu bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ În exercițiul funcțiunii = în timpul serviciului legal. [Pron. -țiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

EXERCIȚIU s. n. 1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc. ◊ mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice. ◊ metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta. ◊ temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate. 2. exercitare, îndeplinire. ♦ ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)

EXERCIȚIU ~i n. 1) Activitate desfășurată sistematic cu scopul formării sau perfecționării anumitor deprinderii. 2) Instruire a militarilor în vederea însușirii artei militare. 3) Ansamblu de acțiuni sau mișcări pentru dobândirea sau dezvoltarea îndemânării, cunoștințelor etc. într-un anumit domeniu. ~i algebrice. 4) Temă dată elevilor pentru a controla și a consolida cunoștințele dobândite. 5): În ~ul funcțiunii în timpul sau în cadrul serviciului legal (al unui funcționar sau al unei persoane oficiale). /<fr. exercice, lat. exercitium

exercițiu n. 1. acțiunea de a exercita o artă, o carieră, o industrie: exercițiul unei funcțiuni; 2. acțiunea de a (se) exersa la mânuirea armelor și la evoluțiunile militare: a face exerciții; 3. mișcări destinate a da mlădiere corpului: gimnastica e un excelent exercițiu; 4. temă dată școlarilor spre a-i familiariza cu unele materii: exerciții de stil; 5. perceperea veniturilor publice pe un an: exercițiul anului viitor.

*exercíțiŭ n. (lat. exercitium). Acțiunea de a-țĭ exercita corpu orĭ mintea, de a te deprinde cu armele, cartea ș. a.: exercițiĭ militare, exercițiĭ de traducere. Deprindere, temă dată școlarilor: exercițiĭ de stil. Acțiunea de a practica o artă, o carieră, o industrie: exercițiu mediciniiĭ, olăriiĭ. Perceperea veniturilor publice pe un an. A face exercițiŭ saŭ exercițiĭ, a te exercita. – Ob. egz- (după fr.).

eczersiție sf vz exercițiu

egzițir sn vz exercițiu

eserciciu sn vz exercițiu

esercit sn vz exercițiu

eserciție sf vz exercițiu

esercițiu sn vz exercițiu

esersiciu sn vz exercițiu

esersis sn vz exercițiu

eserțir sn vz exercițiu

exerciție sf vz exercițiu

exersis sn vz exercițiu

exersițiu[1] sn vz exercițiu

  1. În original accentuat incorect: exersițiu LauraGellner

exerție sf vz exercițiu

exerțir sn vz exercițiu

exerțiție[1] sf vz exercițiu

  1. În original greșit tipărit: exerție LauraGellner

exerțiție sf vz exercițiu

exirsis sn vz exercițiu

exițâr sn vz exercițiu

ezirciț sn vz exercițiu

izirciț sn vz exercițiu

izițir sn vz exercițiu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exercițiu [pron. egzerčițĭu] s. n., art. exercițiul; pl. exerciții, art. exercițiile (desp. -ți-i-)

exercițiu [x pron. gz, țiu pron. țiu] s. n., art. exercițiul; pl. exerciții, art. exercițiile (-ți-i-)

exercițiu s. n. [-țiu pron. -țiu, x pron. gz], art. exercițiul; pl. exerciții, art. exercițiile (sil. -ți-i-)

exercițiu (pr. gz)

exercițiu, -ții.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXERCIȚIU s. v. practică.

EXERCIȚIU s. practică, (rar) deprindere. (Are mult ~ în acest domeniu.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Übung macht den Meister (germ. „Exercițiul îl face pe meșter”) – proverb care confirmă că meșteșugul, arta, măiestria, nu se dobîndesc decît prin stăruitoare exerciții. Zicala noastră recunoaște de asemenea: Nimeni nu se naște meșter. FOL.

Intrare: exercițiu
exercițiu substantiv neutru
  • pronunție: egzercițĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exercițiu
  • exercițiul
  • exercițiu‑
plural
  • exerciții
  • exercițiile
genitiv-dativ singular
  • exercițiu
  • exercițiului
plural
  • exerciții
  • exercițiilor
vocativ singular
plural
eczersiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
egzițir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eserciciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esercit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eserciție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esercițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exerție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esersiciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esersis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
eserțir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exerciție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exersis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exersițiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exerțir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exerțiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exirsis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exițâr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ezirciț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
izirciț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
izițir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exercițiu, exercițiisubstantiv neutru

  • 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Exerciții fizice. DLRLC
    • format_quote Exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
    • 1.1. Mică piesă vocală sau instrumentală creată în scopul de a obișnui pe cel care învață să cânte sau pe cel ce studiază un instrument muzical cu o anumită problemă tehnică. DN
    • 1.2. Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cătanele... începură a-și face exercițiile. RETEGANUL, P. IV 12. DLRLC
      • format_quote Trebile șicanei nu se învoiesc cu exercițiile unui ostaș. NEGRUZZI, S. II 144. DLRLC
    • 1.3. Temă servind ca mijloc pentru însușirea de cunoștințe într-un anumit domeniu. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Culegere de exerciții și probleme. DLRLC
  • 2. Exercitare, îndeplinire. DN
    • chat_bubble (în) sintagmă (Despre un funcționar, o persoană oficială) În exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Să-i torni, domnule taxator, un proces-verbal drastic de ultragiu adus în exercițiul funcțiunii. BART, S. M. 89. DLRLC
    • chat_bubble economie (în) sintagmă Exercițiu bugetar = perioadă egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă, se execută și se raportează bugetul. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.