opțiuni
  • info

10 definiții pentru exilare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXILARE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

EXILARE, exilări, s. f. Acțiunea de a (se) exila. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.

exilare sf [At: VASICI, M. II, 67/3 / V: (înv) esi~ / P: eg-zi~ / Pl: ~lări / E: exila] 1 Îndepărtare definitivă (sau temporară) a unei persoane din țara sau din localitatea de origine Si: depărtare, expulzare, surghiunire, (rar) exilație (1), (înv) desțărare. 2 Emigrare. 3 (Rar) Izgonire.

EXILARE s. f. Acțiunea de a (se) exila; surghiunire. Exilarea a doi frați Văcărești la Chipru, unde se prăpădi unul dintr-înșii, nu descurajă de loc pe romîni. BĂLCESCU, O. I 72.

EXILARE s.f. Acțiunea de a (se) exila. [< exila].

esilare sf vz exilare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exilare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilării; pl. exilări

exilare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exilării; pl. exilări

exilare s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exilării; pl. exilări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXILARE s. 1. v. surghiunire. 2. v. exil.

EXILARE s. (JUR.) 1. alungare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire, (livr.) relegare, relegație. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil, pribegie, surghiun, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.)

Intrare: exilare
  • pronunție: egzilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exilare
  • exilarea
plural
  • exilări
  • exilările
genitiv-dativ singular
  • exilări
  • exilării
plural
  • exilări
  • exilărilor
vocativ singular —
plural —
esilare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exilare, exilărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) exila. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: exil surghiunire
    • format_quote Exilarea a doi frați Văcărești la Chipru, unde se prăpădi unul dintr-înșii, nu descurajă de loc pe romîni. BĂLCESCU, O. I 72. DLRLC
etimologie:
  • vezi exila DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.