exprima [At: DEX / Pzi: exprim / E: fr exprimer, lat exprimere] 1 vt A expune, a formula, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. 2 vr A reda în cuvinte. 3-4 vtr (Pex) A-și reda ideile, sentimentele în limbaj muzical, plastic, prin mimică etc.

*EXPRIMA (-im) I. vb. tr. 1 A arăta prin glas, a reda prin cuvinte, a rosti, a spune: a-și ~ gîndirea ¶ 2 A reprezenta prin scriere, prin desen sau muzică: acest poet, acest pictor exprimă bine pasiunile ¶ 3 A manifesta, a face cunoscut: a-și ~ durerea prin lacrimi; a-și ~ bucuria. II. vb. refl. A-și arăta gîndirea prin cuvinte: s’a exprimat în termeni energici [fr.].

EXPRIMA, exprim, vb. I. Tranz. (Despre oameni) A arăta, a expune, a manifesta păreri, idei, concepții, sentimente etc. Poporul se îmbăta de speranța fericirilor ce strălucesc în viitor; nimeni însă nu se gîndi că, pentru dobîndirea drepturilor naționale, nu este destul a exprima o dorință, ci a face sacrificii mari. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ (Despre abstracte) Mișcarea pentru pace exprimă interesele fundamentale ale tuturor popoarelor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 146. ♦ Refl. A vorbi, a formula în cuvinte. Cînd este emoționat se exprimă greu.

EXPRIMA, exprim, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta păreri, idei etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte; a vorbi. – Fr. exprimer (lat. lit. exprimere).

EXPRIMA vb. I. tr. A spune, a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.). ♦ refl. A vorbi, a reda în cuvinte. [P.i. exprim, var. esprima vb. I. / < fr. exprimer, lat. exprimere].

EXPRIMA vb. I. tr. a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.) prin cuvinte sau prin gesturi. II. refl. a vorbi, a reda prin cuvinte. (< fr. exprimer, lat. exprimere)

A EXPRIMA exprim tranz. (gânduri, sentimente, idei) A prezenta prin cuvinte sau prin gesturi; a zugrăvi; a reda; a reflecta. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere

A SE EXPRIMA mă exprim intranz. A-și reda gândurile sau sentimentele. [Sil. ex-pri-ma] /<fr. exprimer, lat. exprimere

exprimà v. 1. a reda cu vorba, prin cuvinte: a-și exprima cugetarea; 2. a manifesta prin acțiuni sentimentul sau pasiunile: ochii săi exprimau recunoștință.

ESPRIMA vb. I. v. exprima.

*exprím, a -á v. tr. (fr. exprimer, d. lat. éx-primo, ex-prímere, a stoarce, d. premere, a apesa, a presa. V. presă). Storc (Rar). Fig. Manifestez gîndurile saŭ impresiunile pin vorbe, gesturĭ saŭ expresiune a fețeĭ: șĭ-a exprimat bucuria, fața luĭ exprima mirarea. V. refl. Îmĭ arăt ideile: profesoru s’a exprimat favorabil despre acest elev. Vorbesc: acest om se exprimă greŭ.

exprima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. exprim, 3 exprimă; conj. prez. 1 sg. să exprim, 3 să exprime

exprima (a ~) vb., ind. prez. 3 exprimă

exprima vb., ind. prez. 1 sg. exprim, 3 sg. și pl. exprimă

exprima

EXPRIMA vb. 1. a expune, a formula. (A-și ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. v. manifesta. 4. v. exterioriza. 5. v. formula. 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. v. reda.

EXPRIMA vb. 1. a expune, a formula. (A-și ~ ideile.) 2. a vorbi. (Se ~ greu.) 3. a afirma, a arăta, a manifesta. (Își ~ dorința de a...) 4. a exterioriza. (Își ~ sentimentele de bucurie.) 5. a formula, a pronunța, a rosti, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 6. a prezenta. (A ~ cuiva omagiile sale.) 7. a înfățișa, a reda, a reprezenta, (fig.) a traduce. (Cartea ~ zbuciumul autorului.)

DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu să exprimi lucrurile comune într-un stil personal – Horațiu, „Ars poetica”, 128.