FALIE, falii, s. f. (Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. – Din fr. faille.

falie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr faille] 1 (Glg) Ruptură apărută în scoarța Pământului în urma mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi Și fractură (4). 2 (Fig) Ruptură.

*FALIE sf. 🗺 Spărtură, crăpătură într’o rocă care se desface în două părți, depărtîndu-se una de alta (🖼 2033) [fr. faille].

FALIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille.

FALIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței pămîntului deplasate unul față de celălalt. Apele lacului s-au adunat într-o falie. ▭ Țipă uriașele falii, Geme pămîntul lovit. BANUȘ, B. 7. – Pronunțat: -li-e.

FALIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pămîntului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține].

FALIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3). (< fr. faille)

FALIE ~i f. geol. Ruptură în scoarța pământului apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale. [Art. falia; G.D. faliei; Sil. -li-e] /<fr. faille

falie (ruptură) (desp. -li-e) s. f., art. falia (desp. -li-a), g.-d. art. faliei; pl. falii, art. faliile (desp. -li-i-)

falie (ruptură în scoarța Pământului) (-li-e) s. f., art. falia (-li-a), g.-d. art. faliei; pl. falii, art. faliile (-li-i-)

falie s. f. (sil. -li-e), art. falia (sil. -li-a), g.-d. art. faliei; pl. falii, art. faliile (sil. -li-i-)

FALIE s. (GEOL.) paraclază.

falie, falii s. f. (pub., fig.) ruptură