11 definiții pentru falsificație
din care- explicative (8)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
falsificație sf [At: DA ms / V: (pop) ~lși~, ~iune, ~lșificațiune / E: fr falsification, it falsificazione] (Înv) 1-3 Falsificare (1-3).
FALSIFICAȚIE s.f. Falsificare; obiect, lucru, fapt falsificat. [Gen. -iei. / cf. it. falsificazione, fr. falsification].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FALSIFICAȚIE s. f. falsificare; obiect, lucru falsificat. (< fr. falsification)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
falsificațiune sf vz falsificație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
falșificație sf vz falsificație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
falșificațiune sf vz falsificație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*FALSIFICARE, *FALSIFICAȚI(UN)E sf. Faptul de a falsifica [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*falsificațiúne f. (d. falsific). Acțiunea de a falsifica. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
falsificație s. f., pl. falsificații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FALSIFICAȚIE s. v. falsificare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FALSIFICAȚIE s. contrafacere, fals, falsificare, plăsmuire. (Acest document este o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
falsificație, falsificațiisubstantiv feminin
- 1. Obiect, lucru, fapt falsificat. DNsinonime: contrafacere fals falsificare plăsmuire
etimologie:
- falsificazione DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.