FAZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase.

fază sf [At: MAIORESCU, CR. III, 361 / Pl: ~e / E: fr phase] 1 Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate. 2 Fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. 3 (Ast) Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, în funcție de orientarea față de Pământ a părților din suprafața lor iluminate de Soare. 4 Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. 5 (Chm; fiz) Fiecare dintre părțile omogene (solide, lichide sau gazoase) care alcătuiesc un sistem eterogen și se poate separa de celelalte prin metode fizice. 6 (Fiz) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp, caracterizând mărimea în orice moment. 7 (Fiz; îlav) În opoziție de ~ Ale căror faze (6) diferă cu 180°. 8 (Glg; îs) ~ orogenică (sau de cutare) Etapă de intensificare maximă a mișcărilor tectonice. 9 (Bot; îs) ~ fenologică Perioadă din ciclul de vegetație al plantelor. 10 (Spt) Desfășurare a acțiunii, într-un anumit moment al unei întreceri sportive. 11 (Fam) Întâmplare. 12 (Fam) Situație. 13 (Fam; îe) A face o ~ (cuiva) A pune pe cineva într-o situație neplăcută. 14 (Fam; îe) A fi pe ~ (A fi atent și) a acționa prompt.

fază s.f. 1 Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui fenomen, a unui proces etc. (din natură sau din societate); fiecare dintre stările succesive ale unei transformări (din natură sau din societate); stadiu. ◊ expr. A fi pe fază = a acționa prompt, la momentul potrivit. 2 (astron.) Fiecare dintre aspectele succesive ale Lunii sau ale unor planete, determinate de orientarea în raport cu Pămîntul a părții suprafeței lor iluminate de Soare.^[1] 3 (electr.) Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. 4 (fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ Diferență de fază v. diferență. 5 (chim.) Parte omogenă dintr-un sistem eterogen, formată din una sau din mai multe specii de molecule, care poate fi separată prin mijloace mecanice. 6 (geol.) Fază orogenică (sau de cutare) = etapă de intensitate maximă a mișcărilor tectonice, care se pune în evidență prin discordanțe unghiulare între straturi și se grupează în cicluri orogenice. Fază de pedogeneză (sau de solidificare, de formare a solului) = perioadă de timp în care solul evoluează aproximativ în aceleași condiții de mediu. Fază asturică v. asturică. Fază attică v. attic. Fază austrică v. austrică. Fază hidrotermală v. hidrotermal. Fază laramică v. laramică. Fază pneumatolitică v. pneumatolitic. Fază valahă v. valah. Fază valahică v. valahic. 7 (bot.) Fază fenologică = perioadă din ciclul de vegetație al plantelor. (biol.) Fază diploidă v. diploid. Fază haploidă v. haploid. 8 (tehn.) Timp. Motor în patru faze. 9 (econ.) Fază de contracție = fază a unui ciclu economic care urmează după un vîrf și durează pînă la următorul prag sau punct critic. Fază de expansiune = fază a unui ciclu economic care urmează după o depresiune. 10 (med.) Fiecare dintre stările succesive în evoluția bolilor periodice, îndeosebi psihiatrice. Fază maniacală. ◊ Fază falică v. falic. • pl. -e. / <fr. phase; cf. gr. φάσις „apariție”.

*FAZĂ (pl. -ze) sf. 1 💫 Fie-care din aspectele sub care luna, Venus și Mercur se înfățișează ochilor noștri (🖼 2056) ¶ 2 Fig. Fie-care din schimbările treptate care se întîmplă în cursul unui eveniment, stare de lucruri succesivă: diferitele faze ale civilizației; această lungă și dureroasă ~ a sbuciumatei lui vieți VLAH. [fr. phase].

FAZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ (În expr.; fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase.

FAZĂ, faze, s. f. Fiecare din perioadele distincte în dezvoltarea unui proces din natură sau din societate; etapă. [Filimon] a studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului și a cercetat sub toate fazele această clasă cu scalpelul spiritului său investigator. GHICA, S. A. 81. Poezia poporală este întîia fază a civilizației unui neam. RUSSO, O. 166. ♦ (Chim.) Fiecare dintre părțile omogene (solidă, lichidă, gazoasă) care alcătuiesc un sistem fizic eterogen și se pot separa unele de altele prin metode fizice. Apa constituie faza lichidă a unei soluții coloidale. ♦ Fiecare din aspectele succesive pe care le iau luna și unele planete, după poziția pe care o au față de pămînt și de soare, în decursul mișcării lor de revoluție. Fazele lunii.

FAZĂ s.f. Fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor. ♦ Fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă. [< fr. phase, cf. gr. phasis – aparență].

FAZĂ¹ s. f. 1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor. 2. fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă, stadiu. ♦ a fi pe ~ = (fam.) a fi atent și a acționa prompt. 3. interval de timp în care are loc o anumită operație, caracteristică unui ciclu de transformare. 4. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite. ◊ argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp. 5. (chim.) parte omogenă fizic dintr-un sistem eterogen. (< fr. phase)

fază s. f. în expr. a fi pe fază A sta în alertă pentru a putea reacționa cu promptitudine ◊ „Apar multe oferte pentru studenți. Dar, dacă vrei să obții o slujbă, trebuie să fii «pe fază», căci, în cel mult două zile, postul se ocupă.” R.l. 13 IV 93 p. 7; v. și racket (DEX-S)

FAZĂ ~e f. 1) Spațiu temporal în evoluția unui fenomen natural sau social; etapă; stadiu. 2) Aspect sub care se prezintă succesiv Luna sau alte planete unui observator terestru în timpul mișcării lor de revoluție. 3) Circuit care face parte dintr-un sistem de circuite electrice. [G.-D. fazei] /<fr. phase, germ. Phase

fază f. 1. fețe diferite ce prezintă luna într’un period de 29½ zile; 2. fig. schimbare succesivă: fazele boalei.

*fáză f., pl. e (vgr. phásis, d. phaino, mă arăt, apar. V. diafan). Diferite aspecte pe care le prezentă o planetă în timpu revoluțiuniĭ: fazele luniĭ. Fig. Schimbare succesivă: fazele istoriiĭ unuĭ popor, fazele uneĭ boale.

fază s. f., g.-d. art. fazei; pl. faze

fază s. f., g.-d. art. fazei; pl. faze

fază s. f., g.-d. art. fazei; pl. faze

FAZĂ s. 1. etapă, moment, punct, stadiu, (fig.) treaptă. (Verificați lucrarea în fiecare ~ a ei.) 2. v. stadiu. 3. v. timp. 4. (BIOL.) fază diploidă = diplofază; fază haploidă = haplofază. 5. (BOT.) fază fenologică = fenofază.

FAZĂ s. 1. etapă, moment, punct, stadiu, (fig.) treaptă. (Verificați lucrarea în fiecare ~ a ei.) 2. etapă, punct, situație, stadiu. (În ce ~ se află lucrările începute?) 3. (TEHN.) timp. (Motor în 4 ~.) 4. (BIOL.) fază diploidă = diplofază.

a fi pe fază expr. 1. a fi vigilent. 2. a fi stăpân pe situație. 3. a profita de o ocazie.

pe fază expr. alert; vigilent; stăpân pe situație