FECIOARĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. N. pr. art. (Bis.) Maica Domnului. 3. N. pr. Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară.

fecioară [At: MOXA 375/34 / V: (înv) fic~ / Pl: ~re / E: ml fetiola] 1 a Fată care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat Si: virgină, (înv) vărgură. 2 sfa (Bis) Maica Domnului. 3 a (Înv; fig) Pur. 4 (Pop; îs) Fată ~ Fată de măritat. 5 sfa (Ast) Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială, în care se află Soarele la echinocțiul de toamnă. 6 sf Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului. 7 sf (Bot; șîs iarba ~rei) Feciorică (Herniaria glabra).

FECIOARĂ (pl. -re) I. sf. 1 Fată neprihănită, nepătată, nevinovată, fată mare, virgină; Sfînta Fecioară, Maica Domnului ¶ 2 💫 Unul din cele 12 semne ale zodiacului, Virgina; fecioara cu cobilițele, constelația Lebedei, numită mai adesea fata mare, fata (mare) cu cobilițele: ne arăta pe cer carul, fecioara cu donițele și multe de toate ISP. ¶ 3 🌿 IARBA-FECIOAREI = FECIORICĂ 2. II. † adj. Fecioresc, curat: fată ~, virgină: e ureită de Dumnezeu atîta să trăească pînă vor fi toate fete fecioare RET.; Fig.: Pentru-o inimă ~ mîndru idol ți-ai ales EMIN. [lat. *fetiola < feta].

FECIOARĂ, fecioare, s. f. 1. Fată (tânără) care nu a avut niciodată relații sexuale cu un bărbat; virgină. ◊ (Adjectival; pop.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. ♦ Fig. (Adjectival) Pur, curat. 2. (Bis.; art.) Maica Domnului. 3. (Astron.; art.) Constelație zodiacală din regiunea ecuatorială a cerului, în care se află soarele la echinocțiul de toamnă. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne simbolice ale zodiacului. – Lat. *fetiola sau din fată + suf. -ioară.

FECIOARĂ, fecioare, s. f. 1. Fată tînără castă; fată mare, virgină. [Zînele] acolo-n veci nu mor și vara-n veci nu moare, Iar ele-și au crăiasa lor Și toate sînt fecioare. COȘBUC, P. I 66. Fugaru-mi... zări Trei fecioare albe, nalte și frumoase. ALECSANDRI, P. I 190. Mi-e dragă o fecioară Frumoasă ca lumina acestei dimineți. BOLINTINEANU, O. 201. ◊ (Adjectival, în expr.) Fată fecioară = fată mare, de măritat. Vin, în amurguri, Sfioase, fetele fecioare, Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. Ziua bună să-mi ieu... De la fetele fecioare Din voioasa șezătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 322. ♦ Fig. (Adjectival) Pură, curată. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și, gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scînteiază sub lumina ta, fecioară, Și cîți codri-ascund în umbră strălucire de izvoară! EMINESCU, O. I 130. Dacă vrei dragoste-aprinsă, Adă-mi gura neatinsă Și o inimă fecioară Ca apa de la izvoară. ALECSANDRI, P. P. 369. 2. (În concepția creștină) Maica domnului. Fecioara Maria. ▭ Și era una la părinți Și mîndră-n toate cele, Cum e fecioara între sfinți Și luna între stele. EMINESCU, O. I 167. 3. (În forma articulată) Constelație în emisfera boreală.

FECIOARĂ ~e f. 1) Fată castă; fată mare; virgină. ◊ ~a Maria maica Domnului. 2) la sing. art. pop. Constelație din regiunea ecuatorială. ◊ Zodia ~ei unul dintre cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. [Sil. -ci-oa-ră] /<lat. fetiola

fecioară f. 1. fată cu totul nevinovată: Sfânta Fecioară, Maica Domnului; 2. unul din cele 12 semne ale zodiacului. [V. fecior].

fecĭoáră f., pl. e (dim. d. fată, vechĭ feată, saŭ d. lat. fetiola, d. fêta). Virgină. Al șaselea semn al zodiaculuĭ. Sfînta Fecĭoară, Maĭca Domnuluĭ. – În est fi-. Vechĭ fecĭoríță, pl. e, fecĭoară.

ficioară sf vz fecioară

FECIOREA (pl. -rele) sf. dim. FECIOARĂ.

FECIORICĂ sf. 1 dim. FECIOARĂ ¶ 2 🌿 Mică plantă ierboasă, întinsă pe pămînt, cu flori galbene-verzui; numită și „iarba-fecioarei”, „iarba-feciorilor”, „iarba-surpăturii”, „iarba-datului-și-a-faptului” (Herniaria glabra) (🖼 2058).

†FECIORIȚĂ (pl. -țe) sf. tr. -Carp. dim. FECIOARĂ.

+Fecioară (zodie) s. propriu f., g.-d. art. Fecioarei; (nativi din zodia Fecioarei) pl. Fecioare

fecioară (fată) s. f., g.-d. art. fecioarei; pl. fecioare

fecioară (fată) s. f., g.-d. art. fecioarei; pl. fecioare

fecioară s. f., g.-d. art. fecioarei; pl. fecioare

!Sfânta Fecioară (Sfânta Maria) s. propriu f. art., g.-d. art. Sfintei Fecioare, voc. Sfântă Fecioară

FECIOARĂ s., adj. 1. s. fată, virgină, (înv.) vergură. (A murit ~.) 2. s. (BIS.) Fecioara Maria v. Maica Domnului. 3. adj. castă, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tânără ~.) 4. s. art. (ASTRON.; n. pr.) Virgina (art.). (~ este o constelație zodiacală.)

FECIOARĂ s., adj. 1. s. fată, virgină, (înv.) vergură. 2. s. (BIS.) Fecioara Maria = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfînta (art.), precista (art.), Maica Domnului, Sfînta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.). 3. adj. castă, neprihănită, virgină, (înv.) întreagă, (fig.) imaculată. (O tînără ~.) 4. s. art. (ASTRON.) Virgina (art.). (~ este o constelație zodiacală.)