11 definiții pentru fie (s.f.)
din care- explicative (7)
- morfologice (1)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIE2 s. f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi. – Lat. filia.
FIE2 s. f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi. – Lat. filia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fie1 sf [At: CORESI, PS., ap. CGR. I, 15/31 / V: (înv) fiiă, (îrg) hie / P: fi-ie / Pl: ~ / E: ml filia, -am cf fiu] (Înv; azi pop; urmat de un aps sg) Fiică A fost fie-sa pe la noi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIE1 sf. Fiică [lat. filia].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FIE 2 s. f. (Învechit) Fiică. Pleacă urechea la rugăciunea fiei sale. ISPIRESCU, L. 46. (Azi numai urmat de adj. posesiv sg.) Ai voie să te ascunzi unde vei voi, în trei zile d-a rîndul. Dacă fie-mea te va găsi, capul ți se va tăia. ISPIRESCU, L. 44. (În forma regională fii-sa) Răspunde... uitîndu-se și ea cu aprinsă dușmănie la fii-sa. STANCU, D. 266.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fie f. fiică: fie-sa. [Lat. FILIA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) fíe f. (lat. filia, it. figlia, fr. fille, sp. hija, pg. filha. V. fiu). Fiică (numaĭ în locuțiunile fie-mea, fie-ta și fie-sa).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fiie sf vz fie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fie s. f. (în: fie-mea, fie-ta, fie-sa)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FIE s. v. copilă, fată, fiică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fie s. v. COPILĂ. FATĂ. FIICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
fie (-ii), s. f. – Fiică, fată. – Var. fiie, fiiă, (Bihor) hie. Mr. hil’e, megl. iil’e. Lat. fῑlia (DAR), cf. it. figlia (v. lomb. fiia), fr. fille, sp. hija, port. filha. Cuvînt înv. (cf. ALR 193), supraviețuiește curent în expresia fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. și fă. – Der. fiică (var. fică), s. f., formație dim. cu suf. -ică, ca în fetică, mătușică (analogia cu maică, sugerată de DAR, nu prezintă interes); este cuvînt care l-a înlocuit pe cel anterior. Cf. fiu, fă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F999) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fiesubstantiv feminin
- 1. Urmat de un adjectiv posesiv singular: copilă, fată, fiică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A fost fie-sa pe la noi. DEX '09 DEX '98
- Pleacă urechea la rugăciunea fiei sale. ISPIRESCU, L. 46. DLRLC
- Ai voie să te ascunzi unde vei voi, în trei zile d-a rîndul. Dacă fie-mea te va găsi, capul ți se va tăia. ISPIRESCU, L. 44. DLRLC
- Răspunde... uitîndu-se și ea cu aprinsă dușmănie la fii-sa. STANCU, D. 266. DLRLC
-
etimologie:
- filia DEX '09 DEX '98