9 definiții pentru fierbincior
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FIERBINCIOR, -OARĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.
fierbincior, ~oară a [At: CREANGĂ, A. 16 / Pl: ~i, ~oare / E: fierbinte + -ior] (Pop) 1-2 (Șhp) (Cam) fierbinte. 3-4 (Șhp) Aproape fierbinte. 5 (Gmț) (Mai degrabă) rece.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIERBINCIOR adj. dim. FIERBINTE: bolnavul ... bea așa culcat un pahar de lapte ~ MAR..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FIERBINCIOR, -OARĂ, fierbinciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. – Fierbinte + suf. -ior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIERBINCIOR, -OARĂ, fierbinciori, -oare, adj. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. (Cu pronunțare regională) Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot. CREANGĂ, A. 16.[1]
- Var. mai veche a cuvântului, așa cum apare și-n cuprinsul definiției de față: ferbincior (vezi și „Scriban”). — LauraGellner
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ferbincĭór, -oáră adj. Cam ferbinte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fierbincior (desp. fier-) adj. m., pl. fierbinciori; f. fierbincioară, pl. fierbincioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fierbincior (fier-) adj. m., pl. fierbinciori; f. fierbincioară, pl. fierbincioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fierbincior adj. m. (sil. fier-), pl. fierbinciori; f. sg. fierbincioară, pl. fierbincioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: fier-bin-cior
adjectiv (A28) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
fierbincior, fierbincioarăadjectiv
- 1. Diminutiv al lui fierbinte; aproape fierbinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
-
etimologie:
- Fierbinte + -ior. DEX '98 DEX '09