flacon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr flacon] 1 Sticluță (închisă ermetic) în care se țin medicamente. 2 Conținutul unui flacon (1).

*FLACON (pl. -coane) sn. Sticluță care se astupă cu un dop de cristal, de porțelan sau de metal (🖼 2119) [fr.].

FLACON, flacoane, s. n. Sticluță de medicamente, de substanțe chimice sau de parfum, închisă de obicei ermetic. Nicu Politicu, în negru, voia să fie demn și grav, dar călca stînjenit, incomodat de un flacon mare de odicolon. BART, E. 257. [Luna] luminează un lavoar Cu flacoane scumpe. TOPÎRCEANU, P. O. 100.

FLACON s.n. Sticluță (închisă ermetic) în care se țin medicamente, parfumuri etc. / < fr. flacon].

FLACON s. n. sticluță în care se țin medicamente, parfumuri etc. (< fr. flacon)

FLACON ~oane n. 1) Sticluță închisă ermetic în care se păstrează medicamente sau parfumuri. 2) Conținutul unei astfel de sticluțe. /<fr. flacon

flacon n. sticlă închisă cu dop.

*flacón n., pl. oane (fr. flacon, mlat. fiasco, -ónis; it. fiasco, sp. frasco). Șip. sticluță.

flacon-spray s. n. Flacon care conține un spray ◊ „O serie de produse farmaceutice, utilizate în tratamentul unor afecțiuni ale epidermei, vor fi livrate în flacoane-spray de fabrica bucureșteană «Biofarm».” R.l. 5 IV 73 p. 5 [pron. flacon-șprei] (din flacon + spray)

flacon s. n., pl. flacoane

flacon s. n., pl. flacoane

flacon s. n., pl. flacoane

FLACON s. (reg.) șip. (Un ~ cu medicamente.)

FLACON s. (reg.) șip. (Un ~ cu medicamente.)