FLAGELA, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ Fig. A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller, lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul, cu vergelele etc. Si: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau în scris. 3 (Fig) A satiriza.

FLAGELA, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.

FLAGELA, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul, cu vergile etc.), a biciui. ♦ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.

FLAGELA vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].

FLAGELA vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)

A FLAGELA ~ez tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller

A SE FLAGELA mă ~ez intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller

flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.

*flageléz v. tr. (lat. flagellare). Bicĭuĭesc. Fig. Mustru cu asprime.

flagela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flagelez, 3 flagelează; conj. prez. 1 sg. să flagelez, 3 să flageleze

flagela (a ~) vb., ind. prez. 3 flagelează

flagela vb., ind. prez. 1 sg. flagelez, 3 sg. și pl. flagelează

FLAGELA vb. a (se) biciui.

FLAGELA vb. a (se) biciui.