18 definiții pentru florinte

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris).Et. nec.

FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris).Et. nec.

florinte sm [At: MARIAN, O. I, 387 / Pl: ~nți / E: nct] 1 Pasăre mică din familia fringilidelor, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui Si: brotăcel, cârligel, (Trs) floranță (1), florean (1), florințel, păunior, verdoni (Carduelis chloris chloris). 2 (Îc) ~-balcanic (sau ~ bănățean, ~le-lui-Parrot, ~- sudic) Specie de florinte (1) care trăiește mai ales în Banat (Chloris chloris Muhlei).

FLORINTE, FLORA, FLORIAN, FLOREAN sm., FLORANȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 Păsărică frumoasă, de coloare verde-măslinie, amestecată pe ici pe colo cu galben (Fringilla chloris) (🖼 2150): măcălendri, stigleți, floreni ... își găsesc aici sălașul GRL. [comp. gr. χλορίς; tc. florija].

FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică sedentară, cu ciocul gros și roșiatic, cu pene măslinii, afară de bărbie și gușă care sînt gălbui (Chloris chloris chloris); florean. Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă. IOSIF, P. 34. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți. MARIAN, O. I 389.

FLORINTE ~ți m. Pasăre sedentară, de talie mică, cu cioc conic, roșiatic, și cu penaj gălbui. /Orig. nec.

florinte m. od. fiorin de aur: veșmânt prețuit 15.000 florinți BĂLC. [Abstras din pl. florinți, cei dintâi fiorini fiind bătuți la Florența].

florinte m. pasăre cântătoare de coloare verde, numită și pișcă’n flori (Fringilla chlori).

florinte, V. florean și florin.

FLORA(Ă) 👉 FLORINTE.

FLOREAN2 👉 FLORINTE.

FLORIAN 👉 FLORINTE.

❍FRANȚOZ sm. 1 FRANȚUZ 2 Trans. PĂC. 🐦= FLORINTE.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

florinte s. m., art. florintele; pl. florinți

florinte s. m., pl. florinți

florinte s. m., pl. florinți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.

FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

florinte1, florinți, s.m. (înv.) monedă de aur.

Intrare: florinte
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • florinte
  • florintele
plural
  • florinți
  • florinții
genitiv-dativ singular
  • florinte
  • florintelui
plural
  • florinți
  • florinților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

florinte, florințisubstantiv masculin

  • 1. Pasăre mică sedentară cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui (Carduelis chloris chloris). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă. IOSIF, P. 34. DLRLC
    • format_quote Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți. MARIAN, O. I 389. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.