opțiuni
  • info

18 definiții pentru fondator (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONDATOR, -OARE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fondează ceva; întemeietor, ctitor. [Var.: fundator, -oare adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.

fondator, ~oare [At: DEX / V: fun~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr fondateur] 1-2 smf, a (Persoană) care fundează ceva Si: ctitor, întemeietor.

FONDATOR, -OARE, fondatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care fundează ceva: întemeietor, ctitor. [Var.: fundator, -oare adj., s. m. și f.] – Din fr. fondateur.

FONDATOR, -OARE, fondatori, -oare, s. m. și f. (Și în forma fundator) Persoană care fundează ceva; întemeietor, ctitor. Fundatorii au lăsat mănăstirilor avutul lor. ODOBESCU, S. II 45. Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215. ◊ (Adjectival) Membru fondator. – Variantă: fundator, -oare s. m. și f.

FONDATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur].

FONDATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care fundează ceva; întemeietor; ctitor. (< fr. fondateur)

FONDATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care a fondat ceva; întemeietor. /<fr. fondateur

FUNDATOR, -OARE adj., s. m. și f. v. fondator.

FUNDATOR, -OARE adj., s. m. și f. v. fondator.

FUNDATOR, -OARE adj. v. fondator.

FUNDATOR, -OARE s.m. și f. v. fondator.

fundator m. întemeietor.

*fundatór, -oáre adj. și s. Întemeĭetor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fondator adj. m., s. m., pl. fondatori; adj. f., s. f. sg. și pl. fondatoare

fondator adj. m., s. m., pl. fondatori; adj. f., s. f. sg. și pl. fondatoare

fondator adj. m., s. m., pl. fondatori; f. sg. și pl. fondatoare, g.-d. sg. art. fondatoarei

fondator

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FONDATOR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezământ.) 2. v. întemeietor.

FONDATOR s. 1. ctitor, întemeietor, (înv.) așezător, (înv. fig.) urzitor. (~ al unui așezămînt.) 2. creator, făuritor, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de școală.)

Intrare: fondator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondator
  • fondatorul
  • fondatoru‑
plural
  • fondatori
  • fondatorii
genitiv-dativ singular
  • fondator
  • fondatorului
plural
  • fondatori
  • fondatorilor
vocativ singular
  • fondatorule
plural
  • fondatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundator
  • fundatorul
  • fundatoru‑
plural
  • fundatori
  • fundatorii
genitiv-dativ singular
  • fundator
  • fundatorului
plural
  • fundatori
  • fundatorilor
vocativ singular
  • fundatorule
plural
  • fundatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fondator, fondatorisubstantiv masculin
fondatoare, fondatoaresubstantiv feminin
fondator, fondatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care fondează ceva. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: ctitor întemeietor
    • format_quote Fundatorii au lăsat mănăstirilor avutul lor. ODOBESCU, S. II 45. DLRLC
    • format_quote Lîngă biserica aceasta e mormîntul monahului Chirii Carp, unul din ostenitorii și fundatorii ei. NEGRUZZI, S. I 215. DLRLC
    • format_quote Membru fondator. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.