8 definiții pentru friguleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FRIGULEȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.
FRIGULEȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
friguleț sn [At: TEODORESCU, P. P. 568 / Pl: ~e / E: frig + -uleț] 1-2 (Șhp) Frig (1) (nu prea mare) Si: frigușor (1-2), (rar) friguț (1-2). 3 (Gmț sau irn) Ger.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FRIGULEȚ s. n. (Familiar) Diminutiv al lui frig. Stanislav se deștepta, Friguleț i se făcea Și legat că se simțea. TEODORESCU, P. P. 568.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
friguleț (fam.) s. n., pl. frigulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
friguleț (fam.) s. n., pl. frigulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
friguleț s. n., pl. frigulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FRIGULEȚ adj. recișor. (Afară e cam ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FRIGULEȚ adj. recișor. (Afară e cam ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
friguleț, frigulețesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui frig; frig mare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: recișor
- Stanislav se deștepta, Friguleț i se făcea Și legat că se simțea. TEODORESCU, P. P. 568. DLRLC
-
etimologie:
- Frig + -uleț. DEX '98 DEX '09