frământat², ~ă a [At: BIBLIA (1688) 61¹ / Pl: ~ați, ~e / E: frământa] 1 (D. aluat) Preparat prin frământare (1). 2 (D. un amestec) Omogenizat prin presare. 3 (D. un loc, un drum) Bătătorit. 4 (D. un dans popular) Care se dansează bătând cu picioarele în pământ. 5 (Fig; d. oameni) Cuprins de neliniște Si: tulburat, zbuciumat. 6 (Fig; d. oameni) Chinuit. 7 (D. idei, hotărâri, planuri etc.) Examinat în detaliu. 8 (Fig) Agitat¹ (1).

frământat a. fig. tare agitat: frământat de dor.

FRĂMÎNTAT I. adj. p. FRĂMÎNTA ¶ ¶ contr. NEFRĂMÎNTAT. II. sbst. Faptul de a frămînta.

FRĂMÎNTAT², -Ă, frămîntați, -te, adj. 1. Cuprins de neliniște; agitat, zbuciumat. Copila se trezi din somnul ei ușor și frămîntat. GALACTION, O. I 322. Mulțimea, frămîntată ca o baltă răscolită de o furtună năprasnică, se îndoia cînd încoace, cînd încolo. REBREANU, R. II 198. Marea frămîntată s-acoperă de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. 2. (Rar, despre terenuri) Accidentat, abrupt. Acest colț de munte, pierdut și uitat între rîpe frămîntate și brațe ale pădurii. DUMITRIU, V. L. 76.

frămîntát, -ă adj. Fig. Agitat, chinuit.

FRĂMÂNTAT adj. 1. v. agitat. 2. v. zbuciumat. 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Un om ~.) 5. v. obsedat.

FRĂMÎNTAT adj. 1. agitat, clocotitor, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. agitat, neastîmpărat, neliniștit, nepotolit, zbuciumat. (A dus o viață ~.) 3. agitat, critic, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.) 4. chinuit, consumat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Un om ~.) 5. chinuit, obsedat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de un gînd.)