opțiuni
  • info

15 definiții pentru fugitiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGITIV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus.

FUGITIV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus.

fugitiv, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 160 / Pl: ~i, ~e / E: fr fugitif, lat fugitivus] 1 Care este de scurtă durată Si: efemer, fugar (16), (rar) fugarnic (1), trecător. 2 Sumar. 3 Rapid. 4 Superficial.

*FUGITIV adj. Care trece repede, trecător, de scurtă durată [fr.].

FUGITIV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar. Fraze fugitive. ◊ (Adverbial) Pe obrazul cu liniile neclintite trecu fugitiv o lumină. C. PETRESCU, Î. I 219. 2. Sumar, rapid, superficial. Nu prinsese decît o impresie fugitivă din priveliștea pe care se odihneau desigur întotdeauna ochii Luminiței. C. PETRESCU, Î. I 141.

FUGITIV, -Ă adj. 1. Care trece rapid, repede; de scurtă durată; trecător. 2. Sumar; superficial; rapid. [Cf. lat. fugitivus, fr. fugitif].

FUGITIV, -Ă adj. 1. de scurtă durată. 2. sumar; superficial; rapid. (< fr. fugitif, lat. fugitivus)

FUGITIV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) De scurtă durată; fugar. Vizită ~ă. 2) Care este efectuat în fugă. Privire ~ă. /<fr. fugitif, lat. fugitivus

fugitiv a. 1. fugător; 2. fig. care trece iute, puțin durabil: plăceri fugitive.

*fugitív, -ă adj. și s. (lat. fugitivus). Care fuge, fugar: a prinde un fugitiv. Fig. Care trece răpede: umbră, ideĭe fugitivă. Trecător, nedurabil: fericire fugitivă. Poeziĭ fugitive, simple și scurte. Adv. În mod fugitiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fugitiv adj. m., pl. fugitivi; f. fugitivă, pl. fugitive

fugitiv adj. m., pl. fugitivi; f. fugitivă, pl. fugitive

fugitiv adj. m., pl. fugitivi; f. sg. fugitivă, pl. fugitive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUGITIV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cât de ~...)

FUGITIV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cît de ~...)

Fugitiv ≠ îndelung, îndelungat

Intrare: fugitiv
fugitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugitiv
  • fugitivul
  • fugitivu‑
  • fugitivă
  • fugitiva
plural
  • fugitivi
  • fugitivii
  • fugitive
  • fugitivele
genitiv-dativ singular
  • fugitiv
  • fugitivului
  • fugitive
  • fugitivei
plural
  • fugitivi
  • fugitivilor
  • fugitive
  • fugitivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fugitiv, fugitivăadjectiv

  • 1. Care trece repede, care este de scurtă durată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: fugaci fugar fugarnic fugător trecător antonime: îndelung îndelungat
    • format_quote Fraze fugitive. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Pe obrazul cu liniile neclintite trecu fugitiv o lumină. C. PETRESCU, Î. I 219. DLRLC
  • 2. Rapid, sumar, superficial. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rapid sumar superficial
    • format_quote Nu prinsese decît o impresie fugitivă din priveliștea pe care se odihneau desigur întotdeauna ochii Luminiței. C. PETRESCU, Î. I 141. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.