6 definiții pentru funioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUNIOARĂ, funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie. [Pr.: -ni-oa-] – Funie + suf. -ioară.
FUNIOARĂ, funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie. [Pr.: -ni-oa-] – Funie + suf. -ioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
funioară sf [At: SADOVEANU, D. P. 82 / P: ~ni-oa~ / Pl: ~re / E: funie + ~ioară] 1-2 (Șhp) Funie (1) (mică) Si: funicea (1-2), funicică (1-2), funișoară (1-2), funiuță (1-2) (înv) funea (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUNIOARĂ, funioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui funie; frînghiuță. Slujitorii cînilor au coborît de pe cămile copoii, călăuzindu-i spre desișuri și slobozindu-i din funioare. SADOVEANU, D. P. 82 – Pronunțat: -ni-oa-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
funioară (rar) (desp. -ni-oa-) s. f., g.-d. art. funioarei; pl. funioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
funioară (rar) (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. funioarei; pl. funioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
funioară s. f. (sil. -ni-oa-), g.-d. art. funioarei; pl. funioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: fu-ni-oa-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
funioară, funioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui funie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: frânghiuță
- Slujitorii cînilor au coborît de pe cămile copoii, călăuzindu-i spre desișuri și slobozindu-i din funioare. SADOVEANU, D. P. 82. DLRLC
-
etimologie:
- Funie + -ioară. DEX '98 DEX '09