8 definiții pentru furchiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Pop.) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
furchiță sf [At: ȘEZ. VII, 61 / Pl: ~țe / E: furcă + -iță] 1-4 Furcuță (1-4). 5 (Reg) Furculiță (1). 6 (Atm; reg; csnp) Andreaua gâtului. 7 (Reg) Semn făcut oilor pentru identificare Cf furcă (43).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍FURCHIȚĂ (pl. -țe) sf. Băn. 🍽 Furculiță: el avea la sine, o teacă, un cuțit și o ~ CĂT..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Pop., rar) Furcuță (1). – Furcă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FURCHIȚĂ, furchițe, s. f. (Popular, rar) Diminutiv al lui furcă; furcă mică (de tors). S-o învețe la furchiță. HODOȘ, P. P. 192. [Femeia] o furchiță ș-o alege. ȘEZ. VII 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furchiță (pop.) s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furchiță (pop.) s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furchiță s. f., g.-d. art. furchiței; pl. furchițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furchiță, furchițesubstantiv feminin
-
- S-o învețe la furchiță. HODOȘ, P. P. 192. DLRLC
- [Femeia] o furchiță ș-o alege. ȘEZ. VII 61. DLRLC
-
etimologie:
- Furcă + -iță. DEX '98 DEX '09