11 definiții pentru furiș (adj.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURIȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil. – Fur + suf. -iș.
furiș, ~ă [At: PRAV. MOLD. 6 / Pl: ~i, ~e / E: fur + -iș] 1 av (Înv) Pe ascuns. Si: hoțește. 2 av (Îoc fățiș) În mod clandestin. Si: furișat (2). 3 av (Îlav) Pe ~ (sau, îvr, de-a ~a, înv pre-a ~(ul), în ~) În ascuns. 4 av (Îal) Tiptil. 5 a Care se face pe ascuns, pe neobservate. Si: ascuns, furișat (1), (liv) furtiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURIȘ, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate. ◊ Loc. adv. Pe furiș = în ascuns; tiptil, pe furișate. – Fur + suf. -iș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
FURIȘ2, -Ă, furiși, -e, adj. Care se face în ascuns, pe neobservate, pe furiș. O sărutare grăbită, furișă. SADOVEANU, M. 120. Mă fulgera cînd și cînd cu privirea-i furișă. id. A. L. 17. Aruncă priviri furișe spre dreapta. SAHIA, N. 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furiș a. și adv. pe sub ascuns. [Lit. ca un fur sau hoț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍AFURIȘ 👉 FURIȘ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furiș adj. m., pl. furiși; f. furișă, art. furișa, pl. furișe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furiș adj. m., pl. furiși; f. furișă, art. furișa, pl. furișe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furiș adj. m., pl. furiși, f. sg. furișă, pl. furișe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FURIȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. v. tiptil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURIȘ adj., adv. 1. adj. ascuns, ferit, furișat. (O sărutare ~.) 2. adv. hoțește, tiptil, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
furiș, furișăadjectiv
- 1. Care se face în ascuns, pe neobservate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- O sărutare grăbită, furișă. SADOVEANU, M. 120. DLRLC
- Mă fulgera cînd și cînd cu privirea-i furișă. SADOVEANU, A. L. 17. DLRLC
- Aruncă priviri furișe spre dreapta. SAHIA, N. 80. DLRLC
- Pe furiș = în ascuns. DEX '09sinonime: tiptil
-
etimologie:
- Fur + -iș. DEX '09 MDA2 DEX '98