10 definiții pentru furătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furătură sf [At: SBIERA, P. 255 / Pl: ~ri / E: fura + -ătură] (Rar) 1 Furt. 2 Lucru (de) furat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURĂTURĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furătură (rar) s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
furătură (rar) s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furătură s. f., g.-d. art. furăturii; pl. furături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FURĂTURĂ s. v. furt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURĂTURĂ s. furat, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
furătură, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furătură, furăturisubstantiv feminin
-
- Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255. DLRLC
-
etimologie:
- Fura + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09