26 de definiții pentru fuscel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUSCEL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcel, fuștel s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

FUSCEL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fușcel, fuștel s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

fuscel sm [At: SLAVICI, N. I, 54 / V: fușcel, fuștel, fuștei / Pl: ~ei / E: ml *fusticellus (< fustis „băț”, „țăruș”] (Mpl) 1 Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut Si: vergea, joardă. 2 (Ast; reg) Numele unei constelații formate din două linii paralele de câte trei stele (a cărei dispunere amintește de cea a fusceilor (1). 3 Fofează (8). 4 Parte a grapei nedefinită mai îndeaproape. 5 Speteaza loitrei la car. 6 Fiecare dintre vergelele verticale care formează loitrele unui car. 7 Fiecare dintre șipcile pridvorului, gardului sau ale altor îngrădituri Si: ostreț. 8 Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 9 (Rar) Cotor de ceapă.

FUSCEL, fuscei, s. m. (Și în forma fuștel) 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă. Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146. 2. Fiecare din vergelele orizontale ale unei scări de lemn. Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219. – Variante: fușcel, fuștel (pl. și: (n.) fușteie, SLAVICI, N. I 54) s. m.

FUSCEL ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuințări. /<lat. fusticellus

FUȘCEL s. m. v. fuscel.

FUȘTEL s. m. v. fuscel.

fușteiu (fuștel) m. 1. pl. bețele vărîte între firele natrei; 2. cotor de ceapă; 3. Tr. spetează de scară, de loitră. [Lit. fuște mic; v. fustaș].

fuștél m., pl. (lat. fûstellus, dim. d. fûstis, fuste. De aicĭ vine ung. fustely). Par maĭ mic. Cotor de ceapă (acela care poartă semințele). Spetează, treaptă de scară mobilă. Traversă la scoarța (laturea) căruțeĭ. Bețișor care separă ițele la stativă (numită și furcel). – Și fușcel m., și fușteĭ, n., pl. eĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fuscel s. m., pl. fuscei, art. fusceii

fuscel s. m., pl. fuscei, art. fusceii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUSCEL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.

FUSCEL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoare. (~ la loitre.)

fuscel s. v. BÎTĂ. CIOMAG. COTOC. FOFEAZĂ. MĂCIUCĂ.

FUSCEL s. (TEHN.) 1. spiță, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de țesut.) 3. (prin Transilv.) șiștoare. (~ la loitre.)

FUȘTEL s. v. spetează.[1]

  1. În original este FUSTEL, dar celelalte surse nu atestă această variantă. — gall

fuștel s. v. SPETEAZĂ.[1]

  1. În original este fustel, dar celelalte surse nu atestă această variantă. — gall

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fuscel (fuscei), s. m.1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la mașina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fușcel, fuștel, fuștei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Pușcariu 691; REW 3618; DAR). Fușoi, s. m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fușeu, s. m. (șipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîștiu, s. m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuște, este o var. contaminată de încrucișarea cu fîș. Der. foșălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinții (fuscei) dărăcitorului”; foșălău, s. n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuște.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fuștel, feștei, (fuscel), s.m. – 1. Vergea, nuia. 2. Treaptă la scara de lemn. 3. (pl.) Nuiele verticale de urzit, la împletirea coșurilor (Stoica, Pop, 1984; Lăpuș). 4. (pl.) Vergele trecute prin firul de urzeală la războiul de țesut. 5. (astr.) Fuștei, numele unei constelații: „Răsărit-o Fușteii, / Frumușei ca și domnii” (Bilțiu, 1990: 8). – Var. a lui fuscel < lat. *fusticellus (< lat. fustis „băț, țăruș”) (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. fustély (Candrea, cf. DER).

fuștel, feștei, (fuscel), s.n. – 1. Vergea, nuia. 2. Treaptă la scară. 3. (pl.) Nuiele verticale de urzit, la împletirea coșurilor (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). 4. (pl.) Vergele trecute prin firul de urzeală la războiul de țesut. 5. (astr.) Fuștei, numele unei constelații: „Răsărit-o Fușteii, / Frumușei ca și domnii” (Bilțiu 1990: 8). – Lat. *fusticellus (< fustis „băț, țăruș”).

Intrare: fuscel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuscel
  • fuscelul
  • fuscelu‑
plural
  • fuscei
  • fusceii
genitiv-dativ singular
  • fuscel
  • fuscelului
plural
  • fuscei
  • fusceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fușcel
  • fușcelul
  • fușcelu‑
plural
  • fușcei
  • fușceii
genitiv-dativ singular
  • fușcel
  • fușcelului
plural
  • fușcei
  • fușceilor
vocativ singular
plural
fuștei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fucei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M12)
Plural și (neutru) fușteie.
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuștel
  • fuștelul
  • fuștelu‑
plural
  • fuștei
  • fușteii
genitiv-dativ singular
  • fuștel
  • fuștelului
plural
  • fuștei
  • fușteilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fuscel, fusceisubstantiv masculin

  • 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ițele atîrnă de un băț numit fuștel. ȘEZ. VIII 146. DLRLC
    • diferențiere Vergea de lemn având diferite întrebuințări. NODEX
  • 2. Fiecare dintre vergelele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să se lase sărutată De atîtea ori deodată Cîți fuștei la scară sînt. COȘBUC, P. I. 201. DLRLC
  • 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. rar Cotor de ceapă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Delii ce rup ursul în două parc-ar rupe un fuștei de ceapă. DELAVRANCEA, V. V. 219. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *fusticellus (din fustis „băț, țăruș”). DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii