11 definiții pentru fătat (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FĂTAT s. n. Fătare. – V. făta.
fătat1 sn [At: CANTEMIR, 1. I, I, 168 / Pl: ~uri / E: făta] 1-2 Fătare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FĂTAT I. adj. p. FĂTA Care a fost fătat. II. sbst. 1 Faptul de a făta ¶ 2 Timpul cînd fată animalele.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FĂTAT s. n. Acțiunea de a făta; fătare. – V. făta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂTAT1 s. n. Acțiunea de a făta. La vita bătrînă e mai greu fătatul. CARAGIALE, O. VII 326.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FĂTAT1 n. 1) v. A FĂTA 2) Vreme când unele animale fată. Pe la ~ul oilor. /v. a făta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fătat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fătat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fătat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FĂTAT s. v. fătare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FĂTAT s. fătare, naștere. (~ unui vițel.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
fătatsubstantiv neutru
-
- La vita bătrînă e mai greu fătatul. CARAGIALE, O. VII 326. DLRLC
-
- 2. Vreme când unele animale fată. NODEX
- Pe la fătatul oilor. NODEX
-
etimologie:
- făta DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.